Herpesul zoster (sau Zona Zoster) este o infecţie virală ce are la bază reactivarea virusului varicelo-zosterian (VVZ sau virusul herpetic – tulpina 3). Acest virus este agentul cauzator al varicelei (vărsatul de vânt), boală contagioasă care apare, în special, la copii şi adolescenţi, fiind considerată drept infecţia primară cu virusul varicelo-zosterian.
După vindecarea varicelei, VVZ rămâne în stare latentă în ganglionii de pe traiectul nervilor senzitivi, urmând a se reactiva atunci când va avea condiţii favorabile. Aşadar, pentru apariţia herpesului zoster este obligatoriu să existe în istoricul bolnavului episodul primar de varicelă. Reactivarea apare, de regulă, la aproximativ 20% dintre adulţii sănătoşi şi la 50% dintre adulţii imunocompromişi (pacienţi al căror răspuns imun este redus sau chiar dispărut).
Zona Zoster – Factori de risc
Infecţia cu VVZ la pacienţii imunocompromişi prezintă morbiditate şi mortalitate crescute, fiind necesară iniţierea precoce a terapiei pentru a scădea riscurile şi a minimiza consecinţele. Factorii de risc pentru apariţia erupţiei de herpes zoster sunt bolile care predispun la imunosupresie (HIV, transplantul de organe, neoplazii), bolile care necesită medicamente imunosupresoare, chimioterapia, radioterapia, frigul, stările febrile, stresul psihic şi oboseala, vârsta înaintată, sexul feminin, traumatismele la nivelul nervului implicat.
Zona Zoster – Debutul infecţiei
Debutul este, de regulă, însoţit de o durere nespecifică pe traiectul unui nerv senzitiv, aproape întotdeauna unilateral. De cele mai multe ori, această durere este confundată cu un junghi intercostal, colică renală, migrenă, durere musculară, durere dentară sau chiar infarct miocardic.
La câteva zile după debutul durerii, apare şi erupţia cutanată specifică, cu vezicule cu lichid clar, dispuse pe zona unde a avut loc reactivarea virusului. Erupţia este însoţită de prurit (mâncărime), arsuri, furnicături, amorţeală.
Varicela si complicatiile sale
Durerea, complicaţie severă
Durerea apare ca urmare a inflamaţiei şi necrozei produse de virus, putând persista luni, chiar ani întregi (nevralgie postherpetică). Lichidul clar din vezicule devine lichid tulbure, purulent, uneori sangvinolent, apoi se transformă în cruste hematice şi se vindecă complet în 2-3 săptămâni.
Fluidul din veziculele de herpes zoster este contagios pentru persoanele care nu au făcut niciodată varicelă şi nu sunt vaccinate împotriva virusului, rata de transmitere fiind de aproximativ 15% (comparativ cu rata de contagiozitate a varicelei, de peste 70%).
Zona Zoster – Diagnostic
Diagnosticul de Zona Zoster este, de regulă, clinic şi se stabileşte pe baza aspectului erupţiei şi a istoricului pacientului (varicela în copilărie, existenţa sau nu a vaccinării). Când erupţia nu este tipică şi diagnosticul nu este facil, se poate apela la metode de laborator: serologie (dozarea anticorpilor antizosterieni de tip IgG din sânge) sau PCR (Polymerase Chain Reaction – o metodă care detectează direct virusul, dar este mult mai costisitoare).
Tratament Zona Zoster
Tratamentul pentru zona zoster se bazează pe medicamentele antivirale sistemice, ideal de iniţiat în primele 72 de ore după debutul erupţiei cutanate şi trebuie urmat timp de 7-10 zile.
Local, se pot aplica creme, paste cu oxid de zinc şi alte preparate cicatrizante. Controlul nevralgiei postzosteriene se poate face cu antidepresive triciclice, antiepileptice, antiinflamatoare, acid lipoic, proceduri de fizioterapie, aplicaţii locale de plasturi cu lidocaină (anestezic) sau capsaicină 8%.
În ţara noastră este disponibil, ca metodă de prevenţie, vaccinul antivaricelă care se administrează copiilor începând cu vârsta de nouă luni, însă nu şi vaccinul antizosterian pentru adulţi.
