Tinitusul este un zgomot apărut la nivelul urechii, fără a exista un sunet din exterior. Acesta este un simptom şi nu o boală, iar cauzele apariţiei acestuia variază. Tinitusul apare în ureche, în zona cu timpanul şi cohleea, locul în care sunetul este transmis şi transformat în energie electrică necesară creierului pentru a-l percepe.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de „tinnitus sau acufenus” derivă din afecţiunea simptomatică ce provoacă un zumzăit permanent în urechi. Majoritatea populației suferă de tinitus ca urmare a expunerii la zgomote foarte puternice, simptomul fiind extrem de supărător în primele ore după expunerea la zgomot, dar se remite în câteva ore sau zile. Boala care asociază cel mai frecvent acufenele este hipoacuzia neurosenzorială de percepție.
Stresul accentuează, dar nu produce tinitus
Acufenele sau tinitusul poate fi obiectiv – notabil şi pentru examinator – sau subiectiv. În cel obiectiv, pacientul resimte click-uri, cracmente din cauza spasmului muşchilor urechii medii, respiraţiei (comunicarea dintre ureche şi faringe – trompa lui Eustachio – fiind prea largă) sau zgomote pulsatile care pot ascunde patologii precum tumori sau afectări vasculare. Acest tip de tinitus este rar.
Tinitusul subiectiv este resimţit doar de către pacient – poate fi permanent sau inconstant şi este descris precum un fluierat continuu, zgomote de frecvenţă înaltă, zumzet sau tonuri pure. Cel mai mare procent de acufene subiective (32%) este cauzat de expunerea la zgomote puternice ocupaţională sau recreaţională. Se impune precizarea că tinitusul este un simptom a unei afectări a sistemului nervos (periferic sau central) şi nu are nici o legătură cu tulburările coloanei cervicale, articulaţia temporomandibulară sau cauze dentare. De asemenea, nu este cauzat de stres, deşi acesta poate influenţa intensitatea tinitusului.
Care sunt cauzele apariţiei zgomote în urechi?
Studiile arată că acufenele sunt mai des întâlnite în grupa de vârstă 40- 60 de ani. Pe de altă parte, expunerea permanentă la zgomote puternice a tinerilor probabil va înclina balanţa în anii următori – cauzele sunt variate, de la jucariile zgomotoase, muzică la volum înalt, mersul cu motocicleta, până la frecventarea cluburilor şi alte activităţi recreaţionale ce implică zgomote cu intesitate mare.
Există peste 100 de boli ale sistemului auditiv central şi periferic care pot cauza zgomote în urechi sau tinitus. Însă cele mai frecvente cauze sunt:
Fluxul sangvin şi/sau tumorile. Tinitusul care este pulsatil poate să apară din cauza fluxului sangvin de la nivelul arterelor şi venelor adiacente urechii, precum şi din cauza tumorilor vasculare. Tumorile vasculare au un flux sangvin crescut, ceea ce duce la apariţia tinitusului.
Spasmele musculare. Tinitusul descris ca un „clic” poate fi cauzat de anormalitatile care cauzează spasmele muşchilor de la nivelul palatului (cerul gurii). Acestea determină deschiderea şi închiderea trompei lui Eustachio (ce ţine sub control presiunea de la nivelul urechii) în mod repetat. Scleroza multiplă şi alte afecţiuni neurologice care sunt asociate cu spasmele musculare pot cauza apariţia tinitusului şi pot duce la apariţia spasmelor altor muşchi de la nivelul urechii medii.
Anomaliile articulaţiei temporomandibulară pot cauza apariţia zgomotelor repetate la nivelul urechii.
Lezarea nervului vestibulocohlear. Lezarea acestui nerv, ce este responsabil pentru transmiterea sunetului de la nivelul urechii către creier, duce la apariţia tinitusului. Această degradare a nervului vestibulocohlear poate fi cauzată de o intoxicaţie cu medicamente sau de o tumoare.
Boala Menier este asociată cu pierderea auzului şi cu vertijul şi, prin urmare, poate cauza apariţia tinitusului.
Îmbătrânirea. Pe măsură ce îmbătrânim, auzul se diminuează şi, în acest context, pot să apară zgomote în urechi sau tinitus.
Otoscleroza. Otoscleroza reprezintă creşterea osoasă anormală la nivelul urechii medii şi poate cauza, de asemenea, apariţia tinitusului.
Traumatismele. Traumatismele, inclusiv barotraumele (alterarea auzului din cauza schimbărilor de presiune; de exemplu, în timpul zborului cu avionul), pot cauza apariţia tinitusului şi pierderea auzului.
Tinitusul poate fi constant sau poate să apară şi să dispară. De asemenea, acesta poate să apară la o singură ureche sau la ambele. De obicei, tinitusul este asociat cu scăderea auzului, ce se poate menţine chiar dacă tinitusul a dispărut.
Zgomote în urechi sau tinitus. Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticarea tinitusului este bazată pe descrierea simptomelor, precum şi pe istoricul medical personal. De asemenea, examenul fizic include evaluarea structurilor capului şi ale gâtului, în special ale urechilor (canalele auditive şi timpanele). Atât timp cât auzul este condus prin intermediul unui nerv cranian, este necesar şi un examen neurologic.
Existenţa unei tumori ce pune presiune pe nerv poate determina apariţia slăbiciunii sau a furnicăturilor la nivelul feţei, gurii şi gâtului. În plus, pentru diagnosticarea tinitusului, se va efectua şi un examen auditiv (audiograma) pentru a asocia, eventual, scăderea auzului. În funcţie de cauza de bază a tinitusului, testele imagistice pot fi efectuate pentru a vizualiza capul, gâtul şi structurile urechilor. Aceste teste includ tomografia computerizată, RMN sau ecografia.
Regulile ce stau la baza tratamentului tinitusului includ:
- restricţii alimentare, inclusiv evitarea cofeinei şi reducerea consumului de sare
- renunţarea la fuma
- suplimentele cu zinc, melatonina şi ginkgo biloba.
