Disciplina care inglobeaza atat o filosofie care-si propune sa indice finalitatea existentei umane, cat si exercitii spirituale si corporale, care permit fiecaruia sa puna in practica aceasta filosofie.
Istoric – Corpusul ritualurilor yoga a fost elaborat in timpul primului mileniu i.Hr. (epocile vedica si upanisadica). Incepand cu secolul al V -lea dupa Hr., o data cu dezvoltarea hinduismului, apar doctorii, compilatorii si comentatorii, care aduna toate aceste experiente intr-o sinteza denumita raja-yoga (yoga regala). La granitele acestui model sau derivand din el, anumite curente se concentreaza pe realizari particulare: printre principalele in vigoare azi, se disting bhati-yoga (forma devotionala de abandonare de sine in fata divinitatii), jnana-yoga (orientata spre cunoasterea metafizica) si karma-yoga (exercitiul actiunii dezinteresate).
Principii – Yoga cuprinde o cautare spirituala, precum si reguli de viata si exercitii fizice si psihologice a caror punere in practica se realizeaza in mai multe etape, repartizate pe numerosi ani. Epoca actuala cunoaste o impartire intre doua atitudini fundamentale. Prima consta in utilizarea exercitiilor fizice si psihologice de yoga pentru a lupta impotriva relelor vietii contemporane: astfel, destinderea yogica, actionand asupra totalitatii muschilor, constituie un raspuns activ la afectiunile legate de stres; in acelasi mod, exercitiile de tonifiere a musculaturii abdominale permit stimularea tranzitului intestinal. In ce priveste cea de a doua abordare, marcata de gustul pentru ezoterism si cautarea unui "altceva" filosofic si spiritual, ea da loc uneori unor derive.
Indicatii si desfasurare – Desi in India este utilizata ca un complement al medicinei traditionale, yoga nu este o terapie. Daca poate ajuta la vindecarea unor afectiuni ca durerile de spate, spasmofilia, anxietatea, insomnia, unele boli cardiovasculare etc., aplicatiile ei terapeutice raman aspecte anexe, iar relatia lor cu medicina este mai curand de insotitor, scopul urmarit de yoga ramanand, chiar si in contextul actual, ceea ce a fost intotdeauna: sa permita o mai buna cunoastdere de sine.
Sedintele constau in serii de miscari coordonate la ritmul respirator, alternate cu posturi imobile. Acestea se repartizeaza in sapte grupe mari, dupa pozitia coloanei vertebrale: intinderi, flexii, extensii, inclinatii laterale, torsiuni, echilibre, inversii. Ele prezinta numeroase variante, dupa partile implicate ale corpului, nivelul de dificultate si scopul urmarit (tonifierea sau, din contra, mladierea diferitelor grupe de muschi, de exemplu). Ele permit corectarea deformatiilor coloanei vertebrale (cifoza, hiperlordoza) si mladierea centurilor pelviana si scapulara, redarea mobilitatii bazinului si cefei. Se adauga exercitii de tonifiere si de stimulare a organelor abdominale (ficat, rinichi, intestin). In sfarsit, respiratia se practica de una singura sau asociata cu posturi. Ea permite, mai ales, mobilizarea diafragmului (muschi care separa toracele de abdomen), de mladiere a custii toracice si de activare a schimburilor gazoase cu ajutorul exercitiilor de exspiratie/inspiratie. In sfarsit, yoga permite femeilor gravide sa-si cunoasca mai bine corpul si sa-i ofere mijloacele de destindere si de mladiere (tonificare a perineului, intindere a ligamentelor regiunii bazinului, deprinderea respiratiei profunde etc.).
