In acest numar al revistei vom incheia seria de articole dedicate vitaminelor si rolului lor in cadrul unei alimentatii sanatoase. Vom prezenta ultimele trei vitamine din grupul celor liposolubile: vitaminele D, K si E.
Vitamina D (calciferol, vitamina antirahitica)
Calciferolul este vitamina necesara in procesul de absorbtie intestinala a calciului si fixarii lui in oase, precum si reabsorbtiei fosforului de catre rinichi. Acesta joaca un rol esential si in alte fenomene biologice, ca diferentierea celulara si imunitatea.
Calciferolul, componenta a vitaminei D, este clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3. Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin transformarea in piele a colesterolului, sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3) si exogena, din surse alimentare (vitamina D2 din vegetale, ciuperci si drojdie si vitamina D3, din produse animale). Alimentele cele mai bogate in vitamina D sunt: ficatul pestelui slab (ulei din ficat de morun, ton, calcan), pestele gras (hering, sardina, somon), galbenusul de ou, ficatul, laptele integral si produsele lactate nedegresate (unt in special).
Ca o particularitate, productia cutanata de vitamina D3 scade odata cu inaintarea in varsta, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu aproximativ 50% mai redusa decat la 20 de ani. De aici deriva si necesitatea suplimentarii aportului. Productia de vitamina D3 pe cale cutanata reprezinta, in mod normal, principala sursa de vitamina antirahitica. Necesarul zilnic de vitamina D este, la adult, de aproximativ 100 U I sau 2,5 mg si este asigurat in mod normal din alimentatie si prin expunere la lumina solara. La femei, in timpul sarcinii si al alaptarii, cantitatea de vitamina D necesara zilnic se situeaza intre 600 si 800 U I. La copii, aceasta variaza in functie de varsta si se afla intre 400 si 1 000 U I .
Carenta de vitamina D duce la rahitism si osteoporoza
Deficitul de vitamina D antreneaza decalcifiere osoasa care provoaca rahitism la copil si, la adult, osteoporoza, osteomalacie. Cea din urma se prezinta dub forma unor deformatii osoase si este insotita de tulburari biologice (cresterea nivelurilor sangvine de parathormon, de fosfataze alcaline, scaderea nivelului sangvin de fosfor, nivelul sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In tarile industrializate, din cauza administrarii medicamentoase sistematice de vitamina D sugarilor, rahitismul a devenit o boala exceptionala ca aparitie. In situatii particulare se poate observa o carenta la adult. Aceasta apare in special in cazul persoanelor in varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorbtie digestiva cronica, de o insuficienta renala cronica sau de o insuficienta hepatica, de hipotiroidie sau in caz de interactiune medicamentoasa (anticonvulsivante, barbiturice, hidantoine). Carentele in vitamina D se trateaza prin administrarea acesteia pe cale orala.
Dozele de calciferol ce depasesc 250 mg/zi pot provoca intoxicatii. Cantitati mari de calciu depozitate in plamani, rinichi, inima, vase sangvine genereaza situatii grave.
O ratie de 50 mg este suficienta pentru a declansa senzatia de oboseala, de sete, nevoia de a urina, voma, constipatie, anorexie. Dupa cum se vede, sunt suficiente motive ca administrarea acestei vitamine, indeosebi la copii, sa se faca prudent si numai cu recomandare si supraveghere medicala.
Vitamina K
Numita si antihemoragica, vitamina K este liposolubila si intervine in coagularea sangvina. Este indicata in oprirea hemoragiilor de orice natura, in diferite tulburari hepatice (icter, hepatita, insuficienta si ciroza hepatica), in colite, urticarii, degeraturi, slabirea rezistentei capilare, diminuarea debitului menstrual, dupa tratamente cu antibiotice etc. Indispensabila vietii, vitamina K rezista la caldura, dar nu si la lumina, in prezenta oxigenului si in mediile alcaline. Exista doua forme de vitamina K:
vitamina K1 – filochinona (fitochinona), sintetizata de plante vitamina K2 – menachinona, sintetizata in organismul uman de bacteriile florei intestinale
Vitamina K1 se gaseste in plante verzi ca spanacul, salata, varza, conopida, broccoli, patrunjel, in fructe precum kiwi si avocado, in cereale, in diferite uleiuri vegetale (masline, soia). Vitamina K2 este o alta forma activa a vitaminei K, sintetizata de bacteriile intestinale, intr-un mediu acid. Vitamina K2 se gaseste in galbenusul de ou, in laptele de vaca, in majoritatea branzeturilor fermentate, in soia, in ficatul animal si in unele maioneze. Cei mai multi autori recomanda o doza zilnica de 120 μg/zi (micrograme) pentru un barbat adult si 90 µg/zi pentru femeia adulta.
Deficitul de vitamina K apare rar la copiii peste 3 si 6 luni si la adultii sanatosi, avand in vedere sinteza naturala. Nou-nascutii prezinta un risc ridicat, deoarece nu au inca bacteriile intestinale necesare producerii vitaminei K. Din acest motiv, si pentru ca laptele matern nu contine o cantitate suficienta, li se administreaza sistematic o doza de vitamina K dupa nastere. Hemoragiile repetate din cauza lipsei vitaminei K pot duce la anemie. Hipervitaminoza este aproape imposibila, de asemenea si intoxicatia. La doze exagerat de mari, pot aparea reactii alergice.
Vitamina E (tocoferolul)
Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoli, toti avand aceleasi actiuni fiziologice. Mai activ si mai eficace este insa alfatocoferolul, in functie de care se stabileste necesarul de vitamina E si, in mod normal, continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina. Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine. De asemenea, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, asigura protectia vaselor sangvine, a plamanilor si a ficatului, in hepatita cronica si in cea epidemica. Tocoferolul mareste puterea de aparare a organismului impotriva infectiilor, fiind si anticancerigen.
Sursele alimentare cele mai importante de vitamina E sunt vegetalele (uleiuri si margarine vegetale, bogate in acizi grasi polinesaturati, fructe uscate oleaginoase – alune, germeni de cereale, legume verzi), dar si sursele animale (ficat, galbenus de ou, unt).
Necesarul zilnic recomandat de vitamina E este de 3-10 mg la copil si aproximativ 12 mg la adult. Carenta in vitamina E este rara si survine in contexte deosebite: copil nascut prematur, malabsorbtie digestiva cronica (boala Crohn, ablatia ileonului) sau de o boala genetica (betalipoproteinemie – tulburare a metabolismului lipidelor, mucoviscidioza). Ea apare sub forma de tulburari hematologice (anemie), neurologice (afectare a sistemului nervos central), neuromusculare (miopatie) si oftalmice (alterarea retinei). Se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina E. Riscul de hipervitaminoza este foarte slab, aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de 100 de ori mai mari decat aportul zilnic recomandat).
