Vitamina K – rol, beneficii, surse naturale

Vitamina K, cunoscută și sub denumirea de vitamina coagulării, vitamina antihemoragică sau factorul pro-trombinic, este esențială pentru asigurarea integrității funcționale a organismului, intervenind în numeroase procese biologice esențiale.

Sub termenul de „vitamina K” se reunesc un ansamblu de substanțe liposolubile derivate de la nucleul 2-metil-1,4-naftochinoni, funcțiile principale fiind cele de factori ai coagulării samgvine: protrombina II și preconvertina VII, dar și factorul antihemolitic β, factorul Stuart (X) și proteinele C și S descrise recent. De asemenea, vitamina K mai este cunoscută și sub denumirea de filochinonă (vitamina K₁).

Vitamina K este o vitamină liposolubilă implicată în hemostază (coagularea sângelui), putându-se asigura un aport adecvat atât din alimentație, cât și prin suplimentare. Asigurarea unui aport adecvat este necesară pentru sinteza optimă a proteinelor implicate în coagulare. De asemenea, vitamina K este cofactor enzimatic pentru mai multe enzime implicate în asigurarea funcțiilor și integrității celulare, motiv pentru care deficitul poate provoca dezechilibre și patologii dintre cele mai variate. Mai mult decât atât, cercetări recente sugerează că deficitul de vitamină K ar putea fi asociat cu probleme debilitante, cum ar fi osteoporoza și fibroza chistică.

Ce este vitamina K?

Vitamina K se prezintă în două forme bioactive – vitamina K₁ și vitamina K₂. Vitamina K₁ este cunoscută și sub numele de filochinonă sau fitomenadionă, fiind un produs izolat pentru prima dată din frunzele de lucernă, urzici, tomate, iar mai târziu din ficatul mamiferelor. Plantele care au frunze verzi conțin o cantitate semnificativă de filochinonă, deoarece compusul este direct implicat în procesul de fotosinteză. Este activă și la mamifere, fiind responsabilă de producerea și biosinteza factorilor de coagulare. La mamifere, vitamina K₁ poate fi convertită, sub acțiunea florei intestinale, în vitamina K₂.

Vitamina K₂, denumită și menachinonă, a fost izolată în 1939 din făina de pește, prezentându-se sub forma unui compus de culoare galbenă. Faptul că menachinona se găsește doar în făina de pește intrată în putrefacție, dar nu și în carnea proaspătă de pește, sugerează faptul că această vitamină este sintetizată de către bacteriile implicate în putrefacție. De altfel, microbiota umană intestinală sintetizează importante cantități de vitamină K₂. Bacteriile sunt producători primari de menachinonă, folosind acest produs în timpul respirației anaerobe. Tipul sintetic de vitamină K – vitamina K₃ – interferează cu acțiunea glutationului, provocând reacții toxice la animale.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar OsteoSuport Forte, care conţine un mix de nutrienţi esenţiali pentru organism, recomandat pentru menţinerea sănătăţii oaselor, dinţilor şi unghiilor.

Vitamina K – roluri

Principala funcție a vitaminei K, pentru animale și om, o constituie participare ala procesul de coagulare și oprirea sângerării (hemostază), acesta fiind și motivul pentru care vitamina K mai poartă și denumirea de factor de coagulare sau factor anti-hemoragic. Mai mult decât atât, este implicată și în alte procese biochimice și fiziologice importante, cum ar fi:

• procesele de oxido-reducere celulară, carboxilare;
• diferite procese ce au loc la nivelul metabolismului osos;
• cofactor enzimatic (vitamina K este necesară pentru a susține funcționarea unor enzime);
• biosinteza factorilor coagulării, implicați în oprirea sângerărilor și vindecarea leziunilor și rănilor;
• asigurarea funcționării normale a proceselor catabolice și anabolice;
• susținerea integrității cognitiv-emoționale și funcționării normale a creierului.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar Benesio MaxiTonic. Contribuie la revigorarea şi tonifierea organismului şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Vitamina K – beneficii

Date fiind numeroasele roluri esențiale pe care vitamina K le îndeplinește în organism, precum și faptului că deficitul este asociat posibilitatea dezvoltării anumitor patologii, aportul adecvat de vitamină K are doar beneficii asupra sănătății:

• asigură integritatea structurală și biochimică a oaselor: conform studiilor, ar putea exista o legătură de cauzalitate între deficitul de vitamină K și riscul dezvoltării osteoporozei. Există studii care sugerează că vitamina K este implicată în metabolismul osos, susținând procesul de mineralizare osoasă și creșterea densității osoase;
• îmbunătățește funcțiile cognitive: un studiu restrâns, însă controlat și relevant, indică faptul că o concentrație optimă, chiar ușor ridicată de vitamină K, ar putea îmbunătăți funcțiile și abilitățile cognitive (memorie, concentrare, raționament logic). Acest potențial beneficiu a fost studiat pe persoane în vârstă și s-a observat îmbunătățirea performanțelor la persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamină K;
• promovarea sănătății cardiovasculare: în special în rândul vârstnicilor, aportul adecvat de vitamină K ar putea avea implicații semnificative în asigurarea sănătății inimii și asigură o alternativă de tratament pentru hipertensiunea arterială. Vitamina K₁, în special, ar părea să asigure elasticitatea normală a arterelor, prin prevenirea calcificării progresive a acestora.

Aceste 3 beneficii asociate cu aportul adecvat de vitamină K au fost cel mai bine documentate și studiate. Însă, dat fiind faptul că intervine în numeroase procese esențiale pentru integritatea și funcționarea normală a organismului, vitamina K are beneficii multilaterale subînțelese.

Vitamina K – tulburări de aport

Spre deosebire de celelalte vitamine liposolubile, identificarea stărilor de hipovitaminoză, însă și de hipervitaminoză, este dificilă și relativ rară. Dat fiind faptul că o mare parte din necesarul zilnic de vitamină K este asigurat de surse endogene, prin biosinteză și reciclare celulară ce au loc în mod constant. Deficitul de vitamină K se manifestă clinic în mod diferit în funcție de cât de gravă este carența. Carența de vitamină K este frecvent datorată:

• aportului alimentar deosebit de scăzut;
• malabsorbției;
• anomaliilor genetice ale factorilor de coagulare vitamino-dependenți;
• tratamentele medicamentoase (în special cu anumite tipuri de antibiotice).

În carența severă de vitamină K, afecțiunea cea mai frecvent întâlnită este sindromul hemoragic vitamino-dependent (în special la nou-născuți), diferit de alte modificări ale hemostazei. Acesta este motivul pentru care nou-născuților li se administrează imediat după naștere vitamină K pe cale orală sau parenterală. Pentru om, administrarea intravenoasă rapidă de vitamină K ar putea fi însoțită de reacții cutanate, dispnee, dureri toracice. La nou-născuți, administrarea vitaminei K sintetice poate fi responsabilă de dezvoltarea anemiei hemolitice și hiperbilirubinemiei, însă și de reacții alergice.

Vitamina K – surse naturale și necesarul zilnic

Dat fiind faptul că vitamina K endogenă reprezintă sursa principală pentru organismul uman și nu sunt frecvente cazurile de hipovitaminoză, este greu de stabilit necesarul zilnic. Un grup de cercetători au făcut un studiu pe un grup de voluntari hrăniți exclusiv cu apă, săruri minerale și glucoză, care au fost supuși unei terapii cu antibiotice cu spectru larg de acțiune, astfel încât să poată fi suprimate sursele vitaminei endogene. Rezultatele studiului indică, prin extrapolare că:

Tratamentele cu antibiotice, sulfamide, aspirină și alte medicamente pot crește necesarul zilnic de vitamină K de origine exogenă, deoarece în astfel de cazuri se observă o scădere evidentă a biosintezei bacteriene de vitamină endogenă.

Surse naturale importante de vitamina K sunt reprezentate de:

• legume crucifere (broccoli, varza, varza kale, varza de Bruxelles);
• spanacul, pătrunjelul, salata verde;
• în general, toate părțile verzi ale unei plante pot fi considerate surse importante de vitamină K, inclusiv cele ale plantelor sălbatice: urzici, usturoi sălbatic, frunze de păpădie, menta și măghiranul;
• produse de origine animală: carne, lactate, ouă;
• fructe: kiwi, căpșuni, mure, prune.

Dat fiind faptul că organismul dispune de mecanismele necesare pentru a-și asigura zilnic doza necesară de vitamină K, suplimentarea exogenă nu este esențială. Totuși, înainte de a începe un eventual tratament de vitaminizare, este esențial să consultați medicul specialist. Simptomele care sunt asociate carenței de vitamină K pot fi ușor de trecut cu vederea, dar este foarte important ca starea de hipovitaminoză să fie diagnosticată în timp util.

Vitamina K – contraindicații

În esență, cazurile de intoxicație cu vitamina K sunt extrem de rare. Singura toxicitate raportată provine de la menadionă (vitamina K₃). Se crede că toxicitatea este asociată cu faptul că este o vitamină hidrosolubilă, și nu liposolubilă. Când apare toxicitatea, se manifestă la sugari printr-o serie de semne: icter, anemie hemolitică, hiperbilirubinemie, kernicterus (icter nuclear). Prin urmarea, administrarea de vitamină K la nou-născuți necesită prudență medicală. De asemenea, la persoanele cu hipoprotrombinemie ereditară, insuficiență renală și hipersensibilitate, trebuie manageriată cu prudență administrarea de vitamină K.