Vitamina B17 (amigdalina) este o glicozidă cianogenă naturală care se găsește în semințele mai multor fructe, cum ar fi migdalele (de unde a fost izolată și pentru prima dată) și piersicile. Din momentul în care a fost descoperită, au fost efectuate tot mai multe studii asupra acesti compus, ajungându-se la concluzia că vitamina B17 are un profil cel puțin controversat. În acești rând, vitamina B17 prezintă activitate anticanceroasă dovedită într-o gamă variată de studii pe liniile celulare canceroase umane, dar, în același timp, prezintă potențial toxic, întrucât prin degradare enzimatică (în special în organismul uman), se transformă, printre altele, în acid cianhidric.
După ingestia orală, vitamina B17 este transformată în prunasin (glicozidă cianogenă) și într-o moleculă de glucoză, sub acțiunea amigdalin-liazei. Prunasinul este hidrolizat la glucoză și un compus numit mandelonitril, sub acțiunea prunasin-liazei. În cele din urmă, mandelonitrilul se descompune în acid cianhidric (HCN) și benzaldehidă. 80% dintre cianurile endogene ajung să fie neutralizate la nivel hepatic. De asemenea, cianura este transformată în tiocianați, după care este excretată pe cale renală. Un studiu de caz a raportat apariția acidozei metabolice, însă doar în contextul supradozajului masiv cu amigdalină (vitamină B17), așadar cu exces al acesteia.
Vitamina B17 – beneficii
În organism, vitamina B17 are potențialul de a îndeplini o gamă deosebit de variată de funcții, multe dintre acestea îndreptate spre procesul carcinogenezei. Cu toate acestea, proprietățile sale reprezintă un fel de „sabie cu două tăișuri”, deoarece sunt necesare doze mari de vitamină B17, astfel încât să își manifeste aceste efecte, însă, în același timp, cantități prea mari de vitamina B17 se consideră a fi toxice pentru organism și chiar cu potențial letal. Studiile in vitro, pe animale de laborator și linii de celule canceroase, demonstrează faptul că vitamina B17 (amigdalina) pare să prezinte un potențial imens drept alternativă terapeutică, prin efectele pe care le manifestă:
- Puternic efect antioxidant;
- Vitamina B17 își manifestă proprietățile în special în ceea ce privește efectul anticancerigen prin inhibarea creșterii tumorale, inhibarea dezvoltării și proliferării celulelor tumorale, cu scăderea riscului de metastazare a cancerului, inducerea apoptozei la nivelul celulelor care prezintă procese de malignizare;
- Vitamina B17 prezintă efecte antifibrotice, în special în fibroza hepatică și pancreatică, dar și în fibroza pulmonară și fibroza interstițială;
- Vitamina B17 modulează răspunsul imun, stimulând proliferarea limfocitelor T;
- Este eficientă în prevenirea aterosclerozei, prin scăderea nivelului de colesterol, trigliceride și LDL-colesterol;
- Vitamina B17 manifestă și proprietăți antiinflamatorii și analgezice;
- Încetinește procesele neurodegenerative, rezultatele studiilor sugerând că amigdalina poate proteja celulele cerebrale de compuși toxici, putând fi utilă în tratarea acestor afecțiuni.
Cu toate acestea, componenta toxică a amigdalinei prezintă riscuri pentru sănătate. De-a lungul timpului, au fost raportate cazuri de intoxicație cu vitamina B17, acestea prezentându-se fie cu hipoxie, fie cu acidoză lactică. Cianura inactivează enzimele care conțin ion feric (Fe3+), printre care se numără citocrom-oxidaza, ceea ce are implicații asupra lanțului respirator, în special la nivelul cordului și celulelor cerebrale. Doza letală de amigdalină la om este de 5 grame, forma de administrare intravenoasă. Consumul a aproximativ 50 de migdale amare într-o perioadă de timp scurtă are efecte letale la adult, iar consumul de 5 migdale amare poate fi toxic la copil.
Vitamina B17 – mituri și realități
Doza letală de amigdalină în rândul adulților este de aproximativ 0,5-3,5 miligrame/kg corp cu administrare într-o perioadă scurtă de timp. Aportul excesiv de vitamină B17 are potențialul de a duce și la manifestări precum diareea, vărsăturile, durerile abdominale. Vitamina C nu trebuie administrată împreună cu vitamina B17, deoarece se cunoaște faptul că vitamina C accelerează procesul de conversie a amigdalinei în cianuri, crescând astfel potențialul toxic al acesteia. Deși există o serie de beneficii asociate administrării acestui compus, riscurile sunt la fel de ridicate, ceea ce duce la dezbateri extinse în comunitatea științifică, existând mai multe tabere.
Spre exemplu, mulți specialiști consideră că vitamina B17 ar putea fi modificată specific pentru a-și reduce potențialul toxic, fără a-și pierde, însă, proprietățile potențial terapeutice. Compusul este promițător drept agent anticancerigen, dar prezintă citotoxicitate și pentru celulele care nu sunt cancerigene. De fapt, aceasta este o problemă majoră în cadrul multor potențiale terapii în ceea ce privește cancerul. Mulți susțin că vitamina B17 ar putea fi o alternativă terapeutică mult mai eficientă în cazul în care s-ar administra sub formă „încapsulată”, de nanoparticule formate din biopolimeri naturali, direcționate specific spre centrul procesului carcinogenetic.
Miturile care se vehiculează în jurul amigdalinei sunt, așadar, cât se poate de reale. Într-adevăr, vitamina B17 are potențialul de a reprezenta o alternativă terapeutică pentru cancer, dar forma actuală, dincolo de beneficii, prezintă și riscuri crescute pentru sănătate. De altfel, sunt necesare cantități mari de amigdalină, la concentrații crescute, pentru a-și manifesta proprietățile avute, dar aceste cantități pot fi mult prea mari pentru organismul uman, ajungându-se la citotoxicitate și, în cazuri severe, chiar deces. Multe tipuri de cancer, emfizem, vitiligo, astm și bronșită chiar au avut un prognostic favorabil prin administrarea de amigdalină, dar rezultatele sunt confuze:
- Este dificil de precizat dacă îmbunătățirea prognosticului s-a datorat strict administrării de amigdalină sau a fost vorba despre sinergia între mai multe tipuri de abordări terapeutice;
- Pentru a-și manifesta efectele dorite, este nevoie de concentrații relativ crescute de vitamină B17, concentrații care ajung aproape de valorile letale pentru organismul uman;
- Deși efectele au fost demonstrate prin studii pe animale și linii canceroase umane, pentru a fi viabile este nevoie de teste mult mai extinse și fundamentate;
- Testele care să susțină potențialul anticancerigen al amigdalinei (vitamina B17) ar trebui să fie efectuate pe subiecți umani, însă riscul toxic al supradozajului cu vitamină B17 nu doar că ridică probleme de bioetică, dar prezintă și potențial letal.
Există multe beneficii asociate administrării de vitamină B17, dar este foarte important de avut în vedere faptul că multe concluzii au fost trase prin studii pe animale și pe linii canceroase ce au fost izolate, nicidecum integrate în complexitatea organismului uman. Pentru a reduce riscul asociat administrării, concretizat chiar în cazuri reale de intoxicație, se recomandă administrare doar la indicațiile medicului specialist.
