Zika este un virus din familia Flaviviridae, genul Flavivirus, inrudit cu virusul West Nile si cu cele care declanseaza febra Dengue, febra galbena si encefalita japoneza. Infectia cu virusul Zika este transmisa, in principal, prin intepatura tantarilor din genul Aedes si reprezinta o amenintare in contextul in care se crede ca poate provoca microcefalie la nou-nascuti si alte afectiuni neurologice la adulti.
In momentul de fata, nu exista vaccinuri care sa previna infectia cu virusul Zika, niciun tratament care sa duca la eliminarea infectiei. In general, infectia cu virusul Zika nu este considerata periculoasa pentru sanatatea individului, simptomele fiind similare celor specifice unei forme blande a febrei Dengue. Problemele apar insa atunci cand virusul Zika ajunge in organismul unei femei insarcinate – in acest caz, exista riscul sa cauzeze microcefalie (craniul viitorului bebelus nu se dezvolta corespunzator si ramane foarte mic), conditie corelata cu o speranta redusa de viata si functionare cerebrala deficitara.
Infectia cu virusul Zika: o scurta istorie
Virusul Zika a fost identificat pentru prima data in Uganda, in 1947, in organismul unei specii de maimute, Macaca mulatta. Cativa ani mai tarziu, in 1952, au fost descoperite si primele cazuri de infectie la oameni, in Uganda si Tanzania, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). De atunci, epidemii de infectii cu virusul Zika s-au declansat in Africa, America de Nord si de Sud, Asia si in regiunea Pacificului.
In aprilie 2015, in Brazilia s-a declansat o epidemie severa de infectie cu virusul Zika. Situatia a devenit, treptat, alarmanta, in asa masura incat, in ianuarie 2016, Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) a emis o atentionare cu privire la calatoriile in tarile din America de Sud, afectate de epidemie, intre care Brazilia, Paraguay, Mexic, Bolivia, Columbia, Venezuela, Ecuador si El Salvador.
Infectia cu virusul Zika: cum se transmite
In majoritatea cazurilor, virusul Zika ajunge in organismul uman in urma intepaturii unui tantar din genul Aedes, grup de insecte raspandit la nivel global. Se estimeaza ca aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul Zika nu au simptome si pot contribui involuntar la raspandirea infectiei atunci cand sunt intepate de tantari necontaminati. In acest fel „calatoreste” infectia, cu implicatii severe pentru sanatate, de pe un continent pe altul – intr-o vacanta intr-o tara exotica, din America de Sud, spre exemplu, individul poate fi intepat de un tantar infectat, iar la intoarcerea acasa, persoana in cauza va transmite infectia altor tantari din tara de origine, apartinand genului Aedes.
Insa intepatura de tantar nu este singura modalitate de transmitere a infectiei cu virusul Zika. Expertii apreciaza ca infectia se poate transmite si prin transfuzii de sange, dar si pe cale sexuala.
Infectia cu virusul Zika: simptome
Simptomele infectiei cu virusul Zika includ:
- Febra
- Prurit (mancarimi)
- Dureri articulare
- Conjunctivita (inrosirea ochilor)
- Dureri musculare
- Dureri de cap
- Stare de disconfort general
Boala, cunoscuta si ca febra Zika, poate fi si asimptomatica – de altfel, se estimeaza ca doar 1 din 5 persoane manifesta simptomele descrise anterior. In general, indivizii dezvolta o forma usoara a bolii, iar simptomele se remit dupa cel mult o saptamana (perioada in care individul este contagios si poate transmite virusul).
Infectia cu virusul Zika: riscuri
Aparent nu foarte problematica, infectia cu virusul Zika devine periculoasa prin asocierea cu tulburari de ordin neurologic, la nou-nascuti, dar si la adulti. Dintre acestea, microcefalia este considerata cea mai grava. Ipoteza specialistilor in domeniu este ca, in cazul femeilor insarcinate infectate sau care contracteaza virusul in primul trimestru de sarcina, virusul Zika traverseaza placenta, afectand astfel fatul in uter. Potrivit CDC, in perioada octombrie 2015-ianuarie 2016, doar in Brazilia s-au inregistrat peste 3.500 de cazuri de microcefalie la nou-nascuti, favorizate de infectarea cu virusul Zika in timpul sarcinii.
Microcefalia, corelata cu o speranta redusa de viata si multiple dizabilitati (tulburari de auz, vedere etc.), nu este insa singura problema. Infectia cu virusul Zika poate declansa si sindromul Guillain-Barre, o boala autoimuna grava in care sistemul imunitar ataca sistemul nervos. In timp, aceasta afectiune neurologica duce la slabiciune musculara accentuata.
Infectia cu virusul Zika: tratament
In prezent, nu exista nicio metoda de prevenire (vaccin, medicamente), niciun tratament al infectiei cu virusul Zika. Simptomele pot fi ameliorate prin repaus, administrare de lichide si de acetaminofen (paracetamol) si, dupa confirmarea diagnosticului, si prin administrarea de aspirina si antiinflamatoare nesteroidiene (acestea din urma sunt periculoase in cazul febrei Dengue, ale carei simptome sunt similare febrei Zika).
Expertii lucreaza deja la dezvoltarea unui vaccin impotriva virusului Zika, estimandu-se ca unul care sa poata fi utilizat in situatii de urgenta ar putea fi gata pana la sfarsitul anului 2016. Cu toate acestea, un vaccin anti-Zika, disponibil la nivel mondial pentru publicul larg, va fi gata abia peste aproximativ un deceniu, conform specialistilor de la Centrul pentru Bio-Aparare si Boli Infectioase Emergente (Center for Biodefense and Emerging Infectious Diseases) din SUA.
Infectia cu virusul Zika: masuri de precautie
In contextul unor riscuri majore pentru sanatate si absentei unui vaccin imunizant, este esentiala prevenirea contaminarii cu virusul Zika. Pentru inceput, calatoriile in tarile afectate de epidemii de febra Zika nu sunt recomandate, iar atunci cand nu pot evitate, este importanta luarea catorva masuri de precautie:
- Pentru a evita intepatura tantarilor infectati cu virusul Zika, purtati bluze cu maneci lungi si pantaloni lungi;
- Cazati-va in locuri dotate cu aer conditionat si ale caror ferestre si usi sunt prevazute cu plase care nu permit patrunderea insectelor in interior;
- Dormiti intr-un cort cu plasa pentru tantari;
- Aplicati solutii care sa va protejeze impotriva intepaturilor de tantari (consultati medicul daca sunteti insarcinata).
