Agent infectios invizibil la microscopul optic.
Descriere – Virusurile se caracterizeaza prin dimensiunile lor foarte mici (intre 12 si 300 nanometri). Ele sunt constituite dintr-un singur acid nucleic, ARN sau ADN, inchis intr-o capsida (capsula de proteine), intregul – numit nucleocapsida, fiind inconjurat la unele virusuri, de un peplos (al doilea invelis, compus din lipoproteine).
Proprietati – Virusurile se situeaza la frontiera dintre materia inerta si materia vie. Dupa opinia unor cercetatori, virusurile nu sunt organisme vii. De fapt, ele nu au metabolism si difera prin aceasta fundamental de alti agenti infectiosi (bacterii, ciuperci microscopice, paraziti). In consecinta, ele nu sunt capabile sa produca energie pentru sintetizarea macromoleculelor lor si pentru a se reproduce. Lor le este necesar, pentru aceasta, sa utilizeze metabolismul celulelor vii pe care le infecteaza. Aceasta deturnare a functiilor celulelor in favoarea lor poate provoca o boala organismului infectat. Maniera in care celula reactioneaza la prezenta virusului este foarte variabila; de asemenea, se pot deosebi diferite tipuri de infectie celulara: acuta si citolitica (care antreneaza moartea celulei), persistenta, cronica, latenta sau, inca, transformanta (cancerizare la scara celulara). Virusurile pot infecta orice organism, animal sau vegetal, inclusiv bacteriile, ciupercile si algele, fiecare specie virala fiind perfect adaptata la gazda sa si la anumite tesuturi ale acestei gazde (de exemplu, la specia umana: sange, ganglioni limfatici, piele, ficat, tesut nervos etc.). Virusurile constituie adesea cauza unor epidemii (gripa, febra galbena, SIDA).
Contaminarea – Poate sa se faca pe diferite cai: cale respiratorie sau digestiva (gripa, poliomielita), chiar transcutanata, prin intepatura sau muscatura (rabie), cale transmucoasa, de obicei din cauza unei eroziuni a mucoasei (conjunctivita, herpes, SIDA), cale sexuala si sangvina (hepatita B si C, SIDA). Unele virusuri sunt imunogene, adica declanseaza producerea de anticorpi, specifici de catre organismul pe care il ataca. Daca acesti anticorpi se mentin in organism, ei il protejeaza in mod obisnuit impotriva unei noi infectii cu acelasi virus; acesta este cazul, de exemplu, pentru rujeola, rubeola si poliomielita, boli numite, din acest motiv, imunizante. Pe de alta parte, introducandu-si acidul lor nucleic in celula, virusurile sunt capabile sa modifice profund informatia genetica a acesteia, de exemplu, inducandu-i transformarea sa in celula canceroasa (virus oncogen).
Diagnostic si tratament al infectiilor virale – Diagnosticul unei boli virale poate sa se bazeze pe serologie (cautarea anticorpilor in serul sangvin) sau pe punerea in evidenta, prin cultura celulara sau prin metode de biologie moleculara, a virusului din sange, urina, saliva etc. Tratamentul bolilor merge de la cel al simptomelor cazul gripei, de exemplu – pana la utilizarea medicamentelor antivirale (aciclovir impotriva virusului zonei zoster, zidovudina impotriva HIV, virusul cauzator al SIDA). Cel mai bun tratament este cel preventiv si consta in vaccinarea atunci cand exista un vaccin.
