Privita dintr-o perspectiva psihologica, violenta desemneaza comportamentul agresiv manifestat, cel mai adesea, in urma unor frustrari. Actele de violenta se declanseaza cu scopuri de atac sau de aparare pe un fond bio-psihic tensionat, rascolit de refulari si frustrari.
Violenta maritala vizeaza ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului.
Familia raspunde deseori la evenimente violente si agresive traite ori cunoscute din mass-media si este tensionata de starea anxioasa in care se gaseste. Pentru unele persoane propria familie este un infern din cauza conflictelor intrapsihice si interpersonale solutionate prin acte de violenta si agresiune. Cauzele comiterii actelor de violenta familiala sarcina (genereaza un mediu conflictual); carente si deficiente educative din familie (prin violenta se defuleaza unele suferinte ale copilariei); mediul scolar stresant (esecuri scolare si profesionale); mass-media, prin excesiva prezentare a faptelor de violenta; personalitatea agresorului – majoritatea actelor de violenta se explica prin boli psiho-mentale si socio-afective, prin caracteropatii structurate. Forme de violenta familiala
In familie se manifesta toate formele de violenta: fizica, verbala si sexuala. Cea mai intalnita forma de violenta in familie este cearta ca manifestare a dialogului ostil care declanseaza si intretine reprosuri, acuzatii, invinuiri intre membrii unei familii. In starea tensionata, de furie sau manie persoana isi pierde controlul, autocontrolul si rabufnesc rafuielile, resentimentele si frustrarile, ce in mod obisnuit sunt cenzurate de constiinta. Prevenirea si combaterea violentei familiale Violenta creeaza stres interpersonal, mai ales in cadrul familiei. Exista mai multe modalitati de prevenire si combatere a violentei in familie. Cele mai importante sunt: intretinerea unui ritm de lucru: aceasta inseamna un orar zilnic bine organizat si evitarea suprasolicitarii in activitati; angajarea intr-o activitate comuna (nimic nu-i apropie mai mult pe oameni decat desfasurarea unei activitati comune); optimism si caldura sufleteasca; oriunde ne-am afla avem spatiu suficient sa-l umplem cu afectiune; atunci cand sunteti criticat si stiti ca ati gresit: recunoasteti acest lucru, aratati ca recunoasteti o critica corecta (exemplu: Nu mi-am dat seama ca procedez asa), exprimati-va intentia de a nu mai gresi (exemplu: data viitoare am sa stau in banca mea), atunci cand simtiti ca aveti dreptate in critica dumneavoastra asupra unui membru al familiei, incercati sa ascultati activ raspunsul celuilalt si sa-l intelegeti, sa fiti rabdator si tolerant, sa fiti hotarat/a si sa va mentineti pozitia daca este cazul. Florin Ulete Prof. consilier psihologic Centrul de Diagnostic si Tratament „Victor Babes”
