Cea mai simplă sursă de vitamina D este expunerea la soare. Este important de menţionat că aceasta trebuie făcută într-un mod responsabil şi adecvat pentru fiecare individ în parte. De asemenea, se recomandă alimentaţia echilibrată şi cât mai diversificată. Lipsa vitaminei D poate fi prevenită cu ajutorul suplimentelor alimentare, la indicaţiile specialistului.
Vitamina D sau „vitamina soarelui” este atât un hormon pe care organismul îl produce cât şi un nutrient absorbit din alimentaţie, deşi cea mai mare cantitate provine din expunerea la lumina soarelui. Este o vitamină despre care se ştie că (ajută organismul să absoarbă şi să reţină calciul şi fosforul; de altfel organismul poate să absoarbă calciul doar în prezenţa vitaminei D. De asemenea, vitamina D reglează multe alte funcţii. S-a dovedit că aceasta ajută în lupta împotriva celulelor canceroase, reduce inflamaţia (de exemplu, în colita ulcerativă şi boala Crohn) contribuind la un control mai bun al infecţiilor, susţine funcţia musculară şi activitatea creierului.
Factori favorizanţi ai carenţei de vitamina D
Carenţa de vitamina D poate să apară atunci când organismul are o absorbţie slabă sau are o nevoie metabolică mai mare, fără a primi însă cantitatea suficientă. Deşi este o vitamină prezentă şi în alimente, sunt puţine surse îmbogăţite natural cu acest nutrient important. Amintim peştele gras (de exemplu, somonul, sardinele, tonul la conservă, păstrăvul, peştele spadă), ciupercile, varza kale, laptele fortifiat, cerealele fortifiate, ouăle.
Vitamina soarelui
Organismul sintetizează vitamina D la nivelul pielii sub acţiunea luminii solare, mai precis a radiaţiei ultraviolete UVB, din acest motiv este foarte importantă expunerea la soare, mai ales în perioadele de creştere, copilărie şi adolescenţă şi în cele cu nevoi metabolice crescute (cum sunt perioadele de covalescenţă, sarcină etc.), inclusiv în cazul seniorilor, când procesul de pierdere a calciului de la nivelul oaselor depăşeşte procesul de fixare (astfel apare osteoporoza).
Lipsa vitaminei D şi depresia
În prezent, există mai multe studii în desfăşurare legate de corelaţia dintre carenţa de vitamina D şi depresie, însă nu există o concluzie definitivă şi nu este ferm stabilit acest criteriu pentru depistarea depresiei sau dacă există o relaţie de cauzalitate. Însă, tuturor persoanelor care se întâlnesc cu depresia li se recomandă de către specialişti expunerea la lumina soarelui şi plimbările în aer liber. Prin expunerea la soare, creierul eliberează serotonină, un neurotransmiţător ce ajută la îmbunătăţirea stării de spirit şi a stării generale, acestea fiind obiectivele terapeutice în cazul depresiei.
Simptomele carenţei de vitamina D
Carenţa de vitamina D poate să nu producă simptome imediate, manifestările apărând, de obicei, după o perioadă mai lungă, însă poate creşte riscul problemelor de sănătate pe termen lung. Iată care sunt principalele manifestări:
- rahitism la sugari şi copii;
- la adulţi poate să apară osteomalacia, afecţiune în care oasele sunt slăbite şi uşor deformabile, dar şi osteoporoza, oasele devenind poroase şi fragile;
- sistem imunitar slăbit;
- creşte riscul de apariţie a bolilor autoimune, afecţiunilor cardiovasculare, bolilor neurologice;
- risc mai mare de infecţii;
- complicaţii ale sarcinii;
- s-a observat că pacienţii cu COVID-19, care prezentau şi deficit de vitamina D au avut o evoluţie mai puţin favorabilă.