Vascul este o planta vesnic verde, din care cauza i s-au atribuit calitati mistice: era cunoscut in mitologia unor popoare antice (celti si greci), precum si de poporul nostru, care-i acorda o importanta deosebita.
Vascul este de fapt un arbust ale carui ramuri se divid totdeauna cate doua, cu frunze verzi, care nu cad iarna. Acest arbust paraziteaza ramurile unor pomi, cum este marul de exemplu (cel mai bun vasc din punct de vedere calitativ). Apoi, in ordine descrescatoare, valoarea terapeutica a vascului scade, dar creste din punct de vedere al toxicitatii, la par, mesteacan, trandafir si frasin. Pentru evitarea erorilor, procurarea vascului se face prin magazinele de specialitate.
In medicina populara, vascul se foloseste sub forma de infuzie (decoct) preparata la rece, mai ales pentru tratamentul astmului, emfizemului, tuberculozei sau deficientelor circulatorii cerebrale, simplu sau amestecat cu alte plante, dintre care, nelipsit este usturoiul, mai ales in cazurile de hipertensiune arteriala.
Compozitia chimica a vascului
Planta are o compozitie chimica variata si foarte activa. De aceea, preparatele cu vasc se manipuleaza cu mult a atentie in ceea ce priveste doza administrata, iar acolo unde este cazul, se cere avizul medicului.
Dintre compusii chimici ai vascului, pot fi amintiti: acetilcolina (cu efect antiseptic, ce este indicata si pentru combaterea sughitului spastic, persistent), acidul oleanolic (imunostimulator), vitaminele C si E etc.
Scheme de tratament
Vascul se foloseste sub forma de decoct preparat la rece. Se pun 2 lingurite de planta (frunzele si ramurelele maruntite) intr-un vas cu o cana de apa rece si se lasa la macerat timp de 8 ore. Se administreaza dimineata si seara cate o jumatate de cana de solutie indulcita. Se mai poate folosi si sub forma de pulbere, cate 3 grame pe zi – un g. dupa fiecare masa.
Vascul este indicat pentru cazurile de sughit spastic persistent, astm, tuse, hipertensiune (ca adjuvant). In cazul hipertensiunii se asociaza cu cantitati egale de paducel, coada calului, cimbrisor si coada soricelului. Se prepara o infuzie cu o lingurita de amestec la o cana de apa. Se beau treptat cate 2 cani pe zi.
Pentru tratamentul hipertensiunii se mai foloseste urmatoarea schema: in prima saptamana se bea zilnic cate o cana de infuzie in doua reprize, in a doua saptamana cate 2 cani pe zi, iar in cea de-a 3-a saptamana cate 3 cani pe zi. Incepand cu saptamana a 4-a se inverseaza dozajul: se scade cate o cana pe zi, pana se ajunge la o singura cana si se tine timp de un an. Tratamentul va fi insotit de consumarea de usturoi.
Decoctul de vasc se mai foloseste in scleroze cerebrale, acufene (zgomote sau vajaituri in urechi), tulburari de vedere datorate irigarii cerebrale insuficiente, pentru regularizarile circulatorii ale membrelor inferioare, in tulburarile de menopauza, de menstruatie, in diabet si hemoragie nazala, in diabet si boli de pancreas. Decoctul de vasc este activ la bolnavii de cancer pentru calmarea durerilor.
In cazurile de arteroscleroza se poate face o infuzie, folosind un amestec de vasc, coada calului, traista ciobanului, urzica, izma si fructe de macese (prealabil zdrobite). Plantele se utilizeaza in cantitati egale, cate 2 lingurite la o cana de apa. Infuzarea se face timp de 15 minute.
Decoctul rece de vasc este citostatic si imunostimulator, efectul lui adaugandu-se celui al medicatiei specifice, ca remediu adjuvant.
Mircea Teodosiu,
Farmacist primar
