Au fost confirmate cazuri de variola maimuței în România. Primul caz a fost confirmat la un bărbat în vârstă de 26 de ani din București, care s-ar fi infectat de la o persoană apropiată ce a călătorit în ultima vreme în mai multe țări din Europa, unde există numeroase cazuri de îmbolnăviri cu acest virus. Al doilea caz de variola maimuței în România a fost înregistrat la un bărbat de 32 de ani. Iar al treilea caz depistat este la un bărbat de 31 de ani.
Potrivit ultimelor informații oficiale de la Ministerul Sănătății, starea pacienților este una bună. Primii doi urmează tratament simptomatic și se află în izolare, doar cel de-al treilea fiind internat la un spital din București.
Variola maimuţei, origini
S-au înregistrat primele cazuri de variola maimuței în Europa și Statele Unite ale Americii. Inițial identificată la maimuțe, boală virală extrem de rară se răspândește, de regulă, prin contact direct. Până acum, s-a manifestat în general pe continentul african, cu precădere în Africa Centrală și de Vest. Rareori s-a răspândit în altă parte a lumii. Din acest motiv, valul de cazuri recent identificate în alte colțuri ale lumii a strânit o oarecare îngrijorare.
Variola maimuței a fost descoperită pentru prima dată în 1958, când două focare de boală asemănătoare variolei au apărut în colonii de maimuțe ținute pentru cercetare. Așa se poate înțelege și de unde se trage și denumirea de „variola maimuțelor.”
Primul caz uman de variola maimuțelor a fost înregistrat în 1970, în Republica Democratică Congo, într-o perioadă de efort intens pentru eliminarea variolei. De atunci, variola maimuțelor a fost raportată la persoane și în alte țări din Africa Centrală și de Vest.
Variola maimuței: simptome și tratament
Variola maimuței are o perioadă de incubație de 7-14 zile, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor din Statele Unite ale Americii – CDC.
Simptomele inițiale sunt asemănătoare gripei: poate debuta cu febră și frisoane, dureri de cap, continuând cu episoade de epuizare și slăbiciune musculară.
Însă o caracteristică ce deosebește infecția cu variola maimuței de alte boli este umflarea ganglionilor limfatici. Se va manifesta o erupție larg răspândită pe față și pe corp, inclusiv în interiorul gurii și pe palme și tălpi.
Pustulele vor fi dureroase, sidefate și pline de lichid, de cele mai multe ori înconjurate de cercuri roșii. În cele din urmă, acestea se usucă și trec într-o perioadă de două până la trei săptămâni.
În prezent, nu există un tratament dovedit și sigur pentru infecția cu virusul variolei maimuței.
În scopul controlării unui focar, se pot utiliza vaccinul împotriva variolei, antivirale și imunoglobulinei vaccinale (VIG), mai explică CDC.
Cum se răspândește
Potrivit infecționiștilor, variola maimuței se răspândește prin contact apropiat cu o persoană care poarte virusul.
„Infecția poate să apară prin piele ruptă, membrane mucoase, picături respiratorii, fluide corporale infectate sau chiar contactul cu lenjerie contaminate.”, a tras atenția Neil Mabbott, profesor imunopatologie la Facultatea de medicină veterinară a Universității din Edinburgh (Scoția), potrivit Sciencemediacentre.org.
Ca o simplă modalitate de a limita riscul transmiterii acestei boli, experții susțin că dezinfectanții obișnuiți ar putea ucide virusul variolei maimuțelor.
