sursa foto: eurosurveillance.org
A fost depistat primul caz de variola maimuței la copii. Este vorba de un băiețel de mai puțin de 10 ani din Olanda – Țările de Jos. Medicii nu știu deocamdată cum a luat boala. Ce au arătat primele rezultate ale analizelor.
La sfârșitul lunii iunie 2022, un copil de sex masculin, mai mic de 10 ani, fără antecedente medicale relevante, a ajuns la o cameră de urgență pediatrică din Amsterdam, Țările de Jos – Olanda. Potrivit istoricului său medical, micuțul a trecut prin varicelă la vârsta de 5 ani și era și vaccinat conform programelor naționale olandeze.
Primul caz de variola maimuței la copii
Cu trei săptămâni înainte de a ajunge la spital, a avut o durere în gât fără febră, care s-a rezolvat spontan în ziua următoare. O zi mai târziu, a călătorit în Turcia pentru o vacanță de o săptămână. După întoarcerea sa, s-au observat două mici leziuni cutanate rotunde pe maxilarul inferior stâng și pe obraz. Medicul generalist a recomandat administrarea unei creme antifungice, sub suspiciunea unei dermatomicoze ușoare. În zilele următoare, pe fața copilului au apărut mai multe leziuni.
Medicul de familie a fost din nou consultat. Micuțului i s-a administrat o cremă cu antibiotice sub suspiciunea de impetigo vulgar – boala Impetigo, denumită popular „bube dulci”. Când au apărut aproximativ 20 de leziuni solitare pe alte părți ale corpului, copilul a fost îndrumat către un spital, sub suspiciunea clinică de variola maimuței.
Ce au arătat rezultatele testelor
La examenul fizic, medicii au constatat că micuțul se afla într-o stare generală de sănătate bună, cu parametri vitali stabili și fără febră. Nu au existat ganglioni limfatici măriți în gât, axile sau regiunea inghinală. Ficatul sau splina nu păreau mărite la palpare abdominală. Pe piele s-a observat o distribuție centrifugă a 20 de vezicule solitare, bine delimitate, roșu-brun (urechea stângă, maxilarul inferior stâng, ambele antebrațe, ambele coapse și pe spate). Nu au fost observate leziuni în cavitatea bucală sau regiunea genitală.
Probele pentru testarea PCR a virusului MPX (MPXV) au fost prelevate din sânge; gât; regiunea anală; vezicule ale pielii și urină. Toate probele obținute, cu excepția urinei, au fost testate pozitiv pentru MPXV – variola maimuței.
Absența oricăror markeri de transmisie genomic comun a împiedicat reconstrucția unui lanț de transmitere specific. La rândul lor, membrii familiei – părinții și doi frați – au fost testați PCR negativ pentru variola maimuței în ser; urină; gât și regiunea perianală și în toate probele de pe piele obținute din potențiale leziuni.
