Cercetătorii fac progrese în cursa înarmării împotriva virusului SARS-CoV-2, dar munca lor în laborator trebuie susținută de măsuri de sănătate publică.
Numărul de cazuri de COVID-19 provocate de varianta nouă de SARS-CoV-2, Omicron, explodează în Europa. Iar, potrivit experţilor, România e doar la un pas distanţă. Dar, în timp ce amenințarea Omicron o depășește, probabil, pe cea a variantelor anterioare, instrumentele de urmărire și combatere a virusului au avansat și ele de anul trecut.
Lumea a fost alertată la Omicron de către oamenii de știință din Botswana și Africa de Sud, care au secvențiat pentru prima dată noua variantă pe 24 noiembrie și a fost desemnată, două zile mai târziu, drept variantă de îngrijorare de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Reacţia rapidă a fost dictată de numărul mare de mutații în genomul Omicron.
Primele informaţii despre Omicron
Peste 20 de mutații diferențiază Omicron de Delta, varianta care a dominat pandemia începând din vară. Și multe dintre acele mutații se află în locuri care schimbă modul în care virusul interacționează cu sistemul nostru imunitar sau care măresc transmisibilitatea.
Oamenii de știință africani și-au dat seama că mutațiile însemnau că noua variantă ar putea infecta persoanele care au fost vaccinate și ar putea chiar să reinfecteze persoanele care au avut deja COVID-19. Iar cazurile de COVID-19 creșteau rapid în provincia Gauteng din Africa de Sud.
Pandemia COVID-19. Valuri, Variante și Vaccinuri
3 posibile explicaţii pentru peste 20 de mutaţii
Din cauza tuturor acestor mutații, Omicron se află la capătul unei ramuri lungi din arborele genealogic al COVID-19 – ca un văr destul de ciudat, care nu pare să se potrivească cu restul familiei. Există trei explicații posibile privind de unde ar fi putut proveni această variantă și cum a reușit să acumuleze atât de multe mutații şi să rămână ascunsă până acum.
S-ar putea să fi evoluat într-o parte a lumii care face puțină secvențiere a virusului – inechitatea în secvențiere înseamnă că ratăm oportunități de a detecta timpuriu noi variante de virus. Sau ar fi putut apărea după ce un om a infectat o populație de animale, permițând virusului să se mute într-un mediu nou nemonitorizat și apoi să ne fie transmis înapoi.
Sau, cel mai probabil, varianta poate să provină de la un pacient cronic infectat cu SARS-CoV-2 (virusul care produce COVID-19) și cu un sistem imunitar suprimat – o persoană care trăiește cu HIV, de exemplu, sau un pacient care urmează un tratament pentru cancer. O astfel de situație ar permite virusului să acumuleze mutații fără a fi provocat de un răspuns imun normal. Varianta Alpha sau britanică se crede că a evoluat la un pacient infectat cronic.
Suntem mai pregătiţi pentru Omicron decât am fost pentru alte variante?
Provocarea actuală este încercarea de a determina dacă răspândirea rapidă a Omicron este cauzată de faptul că varianta este mai transmisibilă în general, sau pentru că este capabilă să infecteze persoanele care au fost vaccinate sau infectate anterior. Echilibrul acestor doi factori va determina modul în care Omicron se va răspândi în populațiile care nu au imunitate.
Cercetătorii încearcă, de asemenea, să evalueze cât de severe sunt infecțiile cu Omicron în comparație cu infecțiile Delta.
Chiar dacă acest val poate fi similar cu cel de anul trecut, potrivit oamenilor de ştiinţă, suntem într-o poziție mult mai bună decât acum 12 luni. Diferenţa cea mai importantă, avem vaccinuri care reduc semnificativ severitatea bolii. În timp ce numărul cazurilor este fără precedent și este în creștere, persoanele vaccinate se confruntă până acum cu simptome chiar mai ușoare decât în valurile anterioare.
Varianta Omicron a fost detectată mult mai rapid decât variantele anterioare. Cercetătorii au fost capabili să evalueze rapid riscul pe baza înțelegerii tot mai mari asupra mutațiilor virusului. În cele din urmă, au fost eficientizate procesele de agregare și analiză a datelor, permițându-le să facă predicții în timp util și realiste.
Dacă epidemiile anterioare (cum ar fi poliomielita, rujeola sau gripa din 1918) au fost studiate doar retrospectiv de epidemiologi, în timpul acestei pandemii, cercetătorii sunt într-o cursă de înarmare împotriva virusului, adaptându-şi instrumentele împotriva acestuia în timp real, pe măsură ce îi decodifică genomul. Dar este o bătălie care nu poate fi dusă doar de oamenii de știință. Rămâne esențial să contribuim toţi: vaccinându-ne, evitând spațiile închise și aglomerate, reducând contactele, testând atunci când este recomandat și continuând să purtăm măști.
