Atingere a unei valvule a inimii.
Cauze – Valvulopatiile au cauze variate: congenitale (malformati), inflamatorii (reumatism articular acut), infectioase (endocardita – infectie a valvelor inimii), degenerative, legate de varsta, ischemice prin insuficienta coronariana (angor, infarct). In sfarsit, exista o atingere a valvulei mitrale provocata de ruperea cordajelor sale: nemaifiind legata de ventriculul stang, valvula mitrala se indreapta spre auriculul stang in momentul sistolei.
Diferite tipuri de valvulopatie – Leziunile unei valvule antreneaza fie ingustarea (stenozarea) sa, fie o insuficienta.
– lngustarea valvulara provoaca o jena in timpul trecerii sangelui, valvula nefiind suficient de deschisa in diastola (umplere a cavitatilor cardiace) pentru valvulele mitrala si tricuspida si in sistola (contractie cardiaca) pentru valvulele aortica si pulmonara.
Insuficienta valvulara, denumita si scurgere, ori incontinenta, este legata de o absenta a etanseitatii valvulei in diastola pentru valvulele aortica si pulmonara, in sistola pentru valvulele mitrala si tricuspida.
Simptome si evolutie – Valvulopatiile minore pot trece neobservate. Totusi, chiar in acest stadiu, ele se complica destul de usor in endocardita, prin propagarea pe cale sangvina plecand de la un focar infectios. In alte cazuri, se observa tulburari de ritm (palpitatii), stari de rau, un angor (angina pectorala), semne de insuficienta cardiaca (jena respiratorie). Simptomele pot sa nu apara decat la efort inainte de a deveni permanente.
Orice anomalie valvulara importanta are rasunet asupra auriculului sau a ventriculului, in amonte de valvula atinsa: dilatatia auriculului, dilatatia ventriculului sau ingrosarea peretelui sau. In plus, travaliul inimii creste, ceea ce explica evolutia posibila spre o insuficienta cardiaca.
Diagnostic – O valvulopatie este suspectata la auscultatie prin perceperea unui suflu (zgomot anormal prelungit). Sunt necesare examene complementare: electrocardiografie, radiografie a toracelui, ecografie a inimii, cateterism cardiac (introducerea intr-un vas periferic a unei sonde impinse pana in inima).
Tratament – Valvulopatiile minore necesita o supraveghere medicala care permite, in particular, prevenirea endocarditei, indeosebi prin luarea de antibiotice inainte si in timpul ingrijirilor stomatologice sau a oricarei interventii chirurgicale asupra unui focar infectios cu scopul de a evita introducerea unui germene in circulatia snagvina. Printre valvulopatiile scvere, unele (stenoza mitrala cu valve suple, stenoza pulmonara) pot beneficia de o valvuloplastie. Inlocuirea valvulei printr-o proteza mecanica sau printr-o grefare de valva biologica, zisa bioproteza, priveste valvulopatiile aortice si valvulopatiile mitrale neaccesibile unei valvuloplastii.
