Vaccin pneumococic copii și adulți – ce trebuie să știm?

Un vaccin pneumococic acționează împotriva bacteriei Streptococcus pneumoniae, care se face responsabilă de o gamă variată de afecțiuni atât în rândul populației pediatrice, cât și adulte. În esență, administrarea unui vaccin pneumococic reprezintă cea mai eficientă modalitate de a se preveni infecțiile cu această bacterie, ca parte a imunizării dobândite prin vaccinare. Pe de altă parte, vaccinarea nu este eficientă doar pentru a proteja o persoană împotriva bolii, ci și pentru a-i proteja pe ceilalți, întrucât multe boli produse de streptococi sunt contagioase. În România, vaccinul antipneumococic face parte din schema națională de vaccinare recomandată copiilor.

A fost demonstrat faptul că majoritatea serotipurilor bacteriene provoacă afecțiuni cu potențial grav mai ales în rândul copiilor, cu infecții severe. Bacteria Streptococcus pneumoniae se poate localiza în special în nazofaringe, iar infecțiile determinate se pot prezenta clinic sub mai multe forme, cum ar fi otita medie acută, bacteriemia, pneumonia pneumococică și în cazuri mai rare chiar și meningită. Administrarea unui vaccin pneumococic reduce semnificativ riscul acestor afecțiuni și, în cazul unei infecții ulterioare, poate reduce durata și intensitatea simptomelor de boală. Vaccinul este lipsit de riscuri; pot apărea reacții secundare ușoare în urma administrării.

Câte tipuri de vaccin pneumococic există?

Există două tipuri de vaccin pneumococic: vaccinuri polizaharidice și vaccinuri conjugate. Ele se administrează fie prin injecție intramusculară, fie prin injecție subcutanată. În ziua de astăzi, pentru imunizare se administrează PCV13, PCV15, PPSV23 și PCV20. Amândouă tipurile de vaccin pneumococic asigură imunizare împotriva serotipurilor polizaharidelor conjugate, însă și a celor capsulare, prezente în formula vaccinului. Imunizarea se dezvoltă la aproximativ 2-3 săptămâni după administrarea unui vaccin pneumococic și durează aproximativ 5 ani. La copii și vârstnici, reimunizarea poate fi necesară mai devreme, ca urmare a riscului asociat infecției.

Pentru ce se recomandă administrarea de vaccin pneumococic?

Fiecare vaccin pneumococic asigură imunizare împotriva anumitor serotipuri de Streptococcus pneumoniae, după cum urmează:

Vaccin pneumococic PCV13

• asigură imunizare activă împotriva serotipurilor 1, 3, 4, 5, 6A și 6B, 7F, 9V, 14, 19A și 19F, 18C și 23F de Streptococcus pneumoniae;
• se administrează copiilor cu vârsta de 6 săptămâni – 5 ani, pentru a preveni riscul de boală pneumococică invazivă și otita medie acută;
• se administrează copiilor cu vârsta de 6-14 ani (prevenția bolii pneumococice invazive);
• se administrează adulților cu vârsta ≥18 ani pentru a preveni boala pneumococică invazivă și pneumonia cauzată de Streptococcus pneumoniae.

Vaccin pneumococic PCV15

• asigură imunizare împotriva serotipurilor 1, 3, 4, 5, 6A și 6B, 7F, 9V, 14, 18C, 19A și 19F, 22F, 22F, și 33F de Streptococcus pneumoniae;
• se administrează persoanelor cu vârsta de cel puțin 6 săptămâni, pentru a se preveni boala pneumococică invazivă;
• PCV13 și PCV15 pot fi folosite interschimbabil.

Vaccin pneumococic PCV20

• asigură imunizare împotriva serotipurilor 1, 3, 4, 5, 6A și 6B, 7F, 8, 9V, 11A, 110A, 12F și 14, 18C, 19A și 19F, 22F, 23F și 33F de Streptococcus pneumoniae;
• este indicat pentru prevenirea pneumoniei și bolilor pneumococice invazive la adulții care au vârsta de cel puțin 18 ani.

Vaccin pneumococic PPSV23

• asigură imunizare împotriva a 23 de serotipuri bacteriene, și anume 1, 2, 3, 4, 5, 6B, 7 F, 8 și 9N, 9V, 10A, 11A, 12F, 14, 15B, 17F, 18 B, 19A și 19F, 20, 22F, 23F, 33F;
• este aprobat pentru persoanele cu vârsta de ≥ 50 de ani;
• este indicat, de asemenea, la copii cu vârsta de ≥ 2 ani cu risc crescut de infecție cu bacteria Streptococcus pneumoniae.

La sugari, protecția oferită de administrarea de vaccin pneumococic durează câteva luni. Totuși, această perioadă este esențială, deoarece sistemul imunitar este în deplină dezvoltare. De altfel, acesta este și motivul pentru care bebelușii au nevoie de doze multiple de vaccin pneumococic, cu administrare la câteva luni distanță. La adulți, 1-3 doze de vaccin pneumococic pot să ofere imunizare chiar pe întreg parcursul vieții, deși reimunizarea este recomandată la persoanele în vârstă. Prin vaccinarea cu vaccin pneumococic, scade semnificativ rata de transport a bacteriei și, de asemenea, frecvența infecțiilor cu serotipurile prezente în vaccinul administrat.

Când și cum se administrează vaccinul pneumococic?

Trei tipuri de vaccin pneumococic, și anume PCV13, PCV15 și PCV20 se vor administra printr-o injecție intramusculară. PPSV23 poate fi administrat și subcutanat. PCV13 și PCV15 sunt de obicei disponibile într-o seringă preumplută cu doză unică (0,5 mililitri), putând fi administrate simultan și cu alte vaccinuri, inclusiv cel pentru COVID-19. Totuși, se recomandă să se aibă în vedere locații diferite de injectare. Mușchiul deltoid este locul preferat pentru administrarea de vaccin pneumococic PCV13/PCV15 la copiii mai mari și vaccinarea PCV15/PCV20 la adulți. La copii și sugari, locul preferat pentru injectare PCV13/PCV15 este la nivelul coapsei.

Administrarea de vaccin pneumococic se face după schema următoare:

• sugari cu vârsta între 2-6 luni: 4 doze de vaccin pneumococic conjugat (PCV13/PCV15, și de obicei se administrează PCV13), 3 doze primare și 1 rapel. Sugarilor care vor primi vaccin pneumococic la vârsta ≤6 luni li se vor administra 3 doze de PCV la interval de 8 săptămâni (2, 4 și 6 luni), cu doza de rapel (a patra) la vârsta de 12-15 luni;
• sugarii cu vârsta cuprinsă între 7-11 luni: se recomandă 3 doze (PCV13/PCV15), și primele 2 doze de vaccin pneumococic trebuie administrate la un interval de ≥4 săptămâni între ele. A treia doză de vaccin pneumococic se administrează la 12-15 luni;
• copii cu vârsta cuprinsă între 12-23 luni: 2 doze de vaccin pneumococic (PCV13/PCV15), la un interval de ≥8 săptămâni între doze;
• copii cu vârsta cuprinsă între 24-71 luni: dacă sunt sănătoși și fără risc de boală severă, se va administra o singură doză de vaccin pneumococic (vârsta între 24-59 luni). Totuși, copiii cu vârsta cuprinsă între 24-71 luni care au afecțiuni subiacente cu risc ar trebui să primească 2 doze de vaccin pneumococic, cu un interval de ≥8 săptămâni între doze;
• copiii și adolescenții cu vârstă cuprinsă între 6-18 ani și scurgeri de LCR, implant cohlear, afecțiuni care compromit sistemul imunitar: o doză de PCV13/PCV15 (indiferent dacă deja a fost administrat PPSV23, dar nu și PCV13/PCV15).

În cazul adulților cu vârstă cuprinsă între 19-64 de ani, se recomandă următoarele:

• o doză de PCV15, urmată de PPSV23, sau doar o doză unică de PCV20;
• intervalul minim dintre doze ar trebui să fie de 8 săptămâni.

În cazul adulților cu vârsta de peste 65 de ani, se recomandă următoarele:

• o doză de PCV15, urmată de PPSV23, sau doar o doză unică de PCV20;
• intervalul minim dintre doze ar trebui să fie de cel puțin un an. Perioada poate fi redusă, în schimb, la persoanele cu stare imunocompromisă, scurgere de LCR sau implant cohlear.

Pot să apară reacții adverse secundare vaccinului?

Reacțiile adverse pot apărea, însă cele severe sunt destul de rare. O reacție frecventă secundară administrării vaccinului pneumococic este febra ușoară, atingând valori de până la 38,5ºC, care poate dura până la 2 zile. Totuși, foarte puține persoane au această reacție adversă. Bineînțeles, durerea temporară la locul înțepăturii este relativ frecventă. În orice caz, raportul risc/beneficiu înclină favorabil spre beneficiile asociate administrării acestui tip de vaccin. Persoanele care ar putea fi expuse riscului de infecții severe și cărora li se recomandă administrarea acestui vaccin pneumococic sunt copii mici și persoanele în vârstă, respectiv persoanele care suferă de:

• alcoolism;
• scurgeri de lichid cefalorahidian;
• boli hepatice cronică;
• boli pulmonare cronice, inclusiv astm și boala pulmonară cronică obstructivă;
• boli cronice de inimă, inclusiv cardiomiopatii și malformații cardiovasculare;
• persoanele care fumează;
• diabeticii;
• insuficiență renală cronică, sindrom nefrotic;
• malignitate;
• limfom Hodgkin;
• limfom;
• leucemie;
• infecție cu HIV;
• mielom multiplu.

foto: shutterstock.com