Rinita alergica este o afectiune comuna, din ce in ce mai frecventa. Cauza este una singura, si anume reactia organismului, mai precis a mucoasei nazale la anumiti factori din mediul inconjurator, reactie pe care o numim atopica, adica diferita.
Factorul declansator al reactiei, asa-numitul alergen, poate fi identificat uneori, alteori nu. Printre cei mai frecventi alergeni incriminati se numara: praful de casa, polenurile, fungii, insectele, animalele domestice, puful, penele pasarilor. In praful de casa, sursa principala de alergeni sunt acarienii, artropode microscopice ce se hranesc cu epitelii umane descuamate, dar si mucegaiurile din bai, bucatarii,cele din jurul tevilor de apa, din instalatiile de aer conditionat, si gandacii de bucatarie.
Aproximativ 20% din populatie este atopica, atopia reprezentand un status de fond peste care se poate suprapune sau nu o boala atopica (rinita alergica, urticariile, conjunctivita alergica etc.). Desi atopia are o baza genetica, factorii de mediu sunt major implicati in aparitia manifestarilor clinice alergice.
Factori declansatori ai rinitei alergice
Polenurile, produse de ierburi, graminee sau arbori, sunt purtate de vant pe distante de sute de kilometri si actioneaza in perioada aprilie-septembrie, fiind responsabile de rinitele alergice sezoniere. Parul animalelor de casa (pisici, caini, hamsteri, iepuri) sau penele si puful din perne sau ale pasarilor tinute in colivii sunt, de asemenea, surse de fragmente proteice ce pot constitui alergeni. Dar exista si alti factori favorizanti ai alergiilor respiratorii, cum ar fi stresul, fumatul sau poluarea din marile orase. Prin variatele ei componente, poluarea actioneaza ca factor declansator pentru rinitele alergice, incidenta acestora fiind de doua ori mai mare in zonele urbane decat in cele rurale.
Simptome frecvente ale alergiilor
Rinita alergica se manifesta cu stranut, de cele mai multe ori in salve, rinoree apoasa care dreneaza anterior sau posterior, obstructie nazala, prurit nazo-faringian, uneori hiposmie (diminuarea mirosului)/anosmie. La acestea se pot adauga si alte manifestari: simptome oculare, prurit, congestie, lacrimare, dermatite atopice, astm bronsic. Desi nu este o afectiune grava, rinita alergica poate fi foarte deranjanta prin manifestarile ei, iar conditiile anatomice locale (sept laterodeviat, fose nazale inguste, vegetatii adenoide) pot accentua simptomatologia.
Anamneza si examenul fizic stabilesc diagnosticul de rinita alergica
Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv sunt suficiente, de obicei, anamneza corecta si examenul fizic, iar pentru identificarea alergenului exista metode de testare cutanata: dozarea IgE sangvine specifice, teste de provocare nazala. Pentru diagnosticul diferential, daca este necesar, se folosesc examinarea cu tija optica, metodele imagistice, examenele bacteriologice, citologice etc.
Optiuni terapeutice pentru rinita alergica
Ca tratament, indepartarea alergenului este cea mai simpla si eficienta metoda, dar nu intotdeauna posibila, asa ca se recurge la arsenalul medicamentos. Se poate administra pe cale generala sau locala, si consta in antihistaminice, cromone, anticolinergice, glucocorticoizi, decongestionante nazale. In cazurile mai grave sau care nu raspund la tratament, se poate incerca imunoterapia specifica cu alergeni. Rezultate bune se obtin si cu tratamente homeopate, gemoterapie, fitoterapie.
In formele complicate ale rinitelor alergice se impune uneori tratamentul chirurgical. Complicatiile sunt legate de existenta unitatii de structura si functie de la nivelul intregului arbore respirator. Astfel, inflamatia mucoasei din rinita alergica nu se limiteaza la nivelul foselor nazale, ci afecteaza si mucoasa sinusala, conjunctivala, mucoasa din ureche, trahee, bronhii. De altfel, si edemul de la nivelul foselor nazale, singur, poate favoriza aparitia otitelor, sinuzitelor, traheo-bronsitelor prin diferite mecanisme: obstructie mecanica, alterarea conditionarii aerului inspirat, reflex nazo-bronsic etc.
Dr. Gabriela Ciorbea
Medic primar ORL
Centrul Medical Medsana
