Articulatie care uneste bratul de torace. Prin extensie, termenul umar acopera regiunea de corp care corespunde acestei articulatii.
Patologie
– Luxatiile de umar sunt cele mai frecvente luxatii. Ele survin mai ales la adultul tanar. Cea mai curenta este luxatia antero-interna, care rezulta dintr-o miscare violenta sau dintr-un traumatism. Partea anterioara a capsulei este lezata si capul humeral iese din cavitatea glenoida ajungand in axila. La examenul clinic, umarul este dureros, impotent, si prezinta o deformatie caracteristica. Radiografia confirma diagnosticul. Reducerea luxatiei trebuie facuta de urgenta cu sau fara anestezie generala. Umarul este imobilizat prin purtatul unei esarfe timp de trei saptamani. Adesea este necesara o reeducare.
Alte forme mai rare de luxatie a umarului mai pot surveni uneori fiind complicate printr-o fractura a capului humeral sau a glenei omoplatului.
Toate luxatiile pot lasa sechele, indeosebi aceea numita de "umar inghetat", caracterizata printr-o redoare extrema a articulatiei si printr-o durere uneori intensa, ori aceea de periartrita a umarului. In plus, uneori se produce o recidiva a luxatiei. Ea se observa mai ales la subiectii tineri survenind in timpul miscarilor din ce in ce mai putin ample; ca poate deveni, dupa un timp, invalidanta. O interventie chirurgicala este atunci indispensabila pentru a stabiliza umarul.
– Fracturile extremitatii superioare a humerusului sunt frecvente la persoanele in varsta.
– Periartrita umarului este o afectiune dureroasa a umarului cauzata de o lezare a tesuturilor fibroase si a tendoanelor care inconjoara articulatia.
