Ulcer sau gastrită, cum le deosebim? Ulcerul reprezintă leziunea epiteliului de suprafaţă („o pierdere de substanţă”) de la nivelul stomacului sau duodenului, care se extinde vizibil şi în profunzime. Leziunea este detectabilă cu ajutorul endoscopiei digestive superioare. Termenul de gastrită defineşte, literal, inflamaţia mucoasei gastrice.
Principalele cauze ale ulcerului sunt: infecţia cu Helicobacter pylori, o bacterie care „trăieşte” în stomac, la suprafaţa epiteliului gastric şi care distruge mecanismele de apărare a acestuia; antiinflamatoarele nesteroidiene, medicamente care acţionează în principal prin scăderea secreţiei de prostaglandine ce protejează mucoasa stomacului sau a duodenului, dar şi prin efect direct, local; acidul clorhidric gastric, pepsina şi acizii biliari, care sunt factori endogeni, proprii, de agresiune a epiteliului.
Ulcer sau gastrită? Le putem diferenţia după simptome?
Simptome specifice ulcerului
Ulcerul poate fi complet asimptomatic, descoperit întâmplător la endoscopie sau se poate prezenta de la început cu complicaţii (hemoragie digestivă superioară, perforaţie), ce necesită intervenţii endoscopice, respectiv chirurgicale de urgenţă. Sunt considerate „clasice” următoarele simptome:
- durere în epigastru („capul pieptului”), care apare la aproximativ 2 ore după ingestia de alimente, însoţită de greaţă şi vărsături, care calmează parţial sau complet durerea;
- durerea este sub formă de arsură, cel mai frecvent;
- durerea se ameliorează la administrarea de medicamente antiacide;
- durerea trezeşte pacientul din somn, în cursul nopţii;
- durerea iradiază posterior sau spre hipocondrul drept (în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste).
Aceste simptome se întâlnesc însă şi în unele afecţiuni biliare, pancreatice, esofagiene, precum şi în dispepsia non-ulceroasă (prezenţa simptomelor, dar fără leziunea ulceroasă).
Obiceiuri nesanatoase care duc la ulcer
Gastrita cronică, simptome nespecifice
Gastritele se împart în gastrite acute şi cronice. Durerea epigastrică, greaţa, vărsăturile sunt apanajul gastritelor acute. Simptomele gastritei cronice sunt nespecifice, manifestate în special prin disconfort epigastric (în „capul pieptului”), greaţă, anorexie (lipsa poftei de mâncare), distensie abdominală.
Simptomele nu sunt sistematizate, de obicei nu sunt intense sau frecvente, şi doar efectuarea unei endoscopii digestive superioare cu prelevare de biopsii stabileşte diagnosticul. De regulă, pacienţii nu se prezintă la medic pentru că simptomele nu sunt „supărătoare”, nu afectează semnificativ calitatea vieţii. Simptomatologia nu are o periodicitate legată de anotimp.
Gastrita, diagnostic exclusiv endoscopic
Diagnosticarea gastritei cronice se face prin endoscopie digestivă superioară cu prelevare de biopsii. În timpul endoscopiei se observă şi extinderea leziunilor: la nivelul porţiunii verticale – proximale (gastrită corporeală), orizontale – distale (gastrită antrală) sau la nivelul întregului stomac (pangastrită). De reţinut, diagnosticul de gastrită este un diagnostic care ar trebui realizat strict endoscopic – bioptic; simptomatologia este nespecifică şi, în general nu „alertează” pacientul. În practica de zi cu zi se face un abuz în ceea ce priveşte diagnosticul de gastrită (diagnosticul nu poate fi stabilit doar din punct de vedere clinic – se justifică un eventual diagnostic de dispepsie non-ulceroasă în prezenţa simptomelor descrise mai sus).
Gastrita: mai multe forme, o singura metoda de diagnostic
Dieta în gastrită vs dieta în ulcer
În gastrită, impunerea oricărui fel de regim igieno-dietetic este practic inutilă, având în vedere, pe de o parte multitudinea tipurilor de gastrită existente, iar pe de altă parte faptul că nu aduc niciun beneficiu real în principalele tipuri de gastrită cronică (secundară infecţiei cu Helicobacter pylori şi autoimună).
În ceea ce priveşte regimul igieno-dietetic în cazul ulcerului, pacientul trebuie să renunţe la alimentele şi băuturile care observă că îi creează disconfort abdominal. Nu există un anume regim benefic, în sensul în care ar ajuta vindecarea mai rapidă a leziunilor.
