Intarzierea psihomotorie este un motiv frecvent de consultatie medicala. De fapt, absenta achizitiilor psihomotorii normale la sugar si dificultatile scolare ale copilului sunt cele care alerteaza in cea mai mare masura parintii. Totusi, unii dintre ei se nelinistesc fara motiv si compara prea sistematic copilul lor cu cei din clasa sa de varsta. La un copil trebuie apreciate intotdeauna separat achizitiile manuale (apucare si grafism), achizitiile de limbaj (intelegerea si exprimarea) si achizitiile relationale. De altfel, rapiditatea dezvoltarii intelectuale nu permite nici o apreciere dinainte a calitatii sale finale.
Se intampla totusi ca un copil sa aiba probleme de autonomie si de adaptare legate de geneza personalitatii sale. Orice suspiciune de intarziere psihomotorie trebuie sa conduca la o consultatie pediatrica, care va verifica in special calitatea vederii si auzului copilului, precum si starea sa neurologica
In perioada de la nastere pana la 1 an – excluzand cauzele organice, originea tulburarilor de dezvoltare este de cautat in concomitenta a doi factori: ritmurile copilului (ingrijire, contacte, hrana, somn) si profilul psihologic al mamei. Frecvent intervin si alti factori, exteriori unitatii mama/copil: mediul dificil, conflictul conjugal, evenimentele traumatizante. De asemenea, sunt de luat in considerare desfasurarea sarcinii si a nasterii, raportul dintre imaginea reala si imaginea ideala a copilului. O serie de tulburari, in principal de ordin psihosomatic, pot proveni dintr-o neadaptare reciproca mama/copil, mai ales in al doilea semestru: anorexie, vome, mericism (rumegarea alimentelor), dificultati de intarcare, colici, eczema, insomnie. In general, astfel de tulburari pot fi tratate printr-o actiune psihoterapeutica. In cazurile cele mai grave risca sa se instaleze un sindrom de carenta afectiva. Atunci se dovedeste necesara o interventie rapida, intr-un cadru specializat.
Inaintea varstei de 2 ani – �alte tulburari pot traduce o stagnare sau o insuficienta in schimburile afective si in socializare, o dificultate de a stabili o relatie cu lumea exterioara: evitarea sau lipsa raspunsului prin privire sau suras, lipsa jocului; tulburari ale tonusului muscular, a statului in sezut sau in picioare. O preocupare prea precoce pentru curatenie are uneori aceeasi semnificatie. In aceste cazuri trebuie sa fie propusa o consultare specializata cu scopul de a depista un eventual blocaj global al dezvoltarii (autism, psihoza infantila, arieratie sau oligofrenie, sindrom Down).
De la 2 ani pana la varsta scolara – tulburarile de dezvoltare�cele mai intalnite privesc limbajul (intarzierea vorbirii, dislexia), psihomotricitatea (ticuri, balbaiala, sindrom hiperkinetic), controlul sfincterian (encoprezie, enurezie), alimentatia (anorexie, obezitate, copil "mic mancau" sau "vomitator"), somnul (insomnie, cosmaruri), desteptarea intelectuala si afectiva (tulburari de comportament, anxietate, depresie, inadaptare scolara). Tulburarile pot acoperi un mare evantai de situatii dupa contextul in care apar si legat de etapele anterioare ale dezvoltarii.
