Tromboembolism venos (TEV) este o afecțiune gravă și potențial amenințătoare de viață care include atât tromboza venoasă profundă (TVP), cât și embolia pulmonară (EP). Este o problemă semnificativă de sănătate publică din cauza prevalenței sale, a complicațiilor asociate și a impactului asupra calității vieții.
Tromboembolism venos: Ce este?
Tromboembolismul venos cuprinde două afecțiuni conexe: tromboza venoasă profundă (TVP) și embolia pulmonară (EP).
- Tromboza venoasă profundă (TVP). TVP apare atunci când se formează un cheag de sânge într-o venă profundă, de obicei în picioare, coapse sau pelvis. Mai rar, TVP poate apărea în brațe. Aceste cheaguri pot provoca umflături, durere și roșeață în zona afectată, deși, în unele cazuri, pot fi asimptomatice.
- Embolia pulmonară (EP). Dacă o parte a cheagului se desprinde și se deplasează prin fluxul sangvin către plămâni, poate provoca o embolie pulmonară. EP este o afecțiune severă de tromboembolism venos și adesea amenințătoare de viață, deoarece poate bloca fluxul sangvin în plămâni, ducând la leziuni sau chiar deces dacă nu este tratată prompt.
Tromboembolism venos, cauze
Cauzele care duc la tromboembolism venos pot fi o varietate de factori care fie favorizează formarea cheagurilor, fie perturbă fluxul sangvin normal. Principalii factori de risc pentru tromboembolism venos includ:
1. Imobilitate sau inactivitate prelungită
- Spitalizarea. Perioadele prelungite de repaus la pat, în special în timpul spitalizării pentru intervenții chirurgicale, boli sau leziuni, pot crește riscul de tromboembolism venos din cauza scăderii fluxului sangvin în picioare.
- Călătorii. Perioadele lungi de ședere, cum ar fi în timpul zborurilor lungi sau călătoriilor cu mașina, pot contribui, de asemenea, la apariția de tromboembolism venos.
2. Intervenții chirurgicale și traumatisme
- Proceduri chirurgicale. Intervențiile chirurgicale majore, în special cele care implică picioarele, șoldurile sau abdomenul, sunt asociate cu un risc mai mare de tromboembolism venos. Combinația de imobilitate, leziuni tisulare și modificări ale coagulării sângelui după intervenția chirurgicală crește probabilitatea de formare a cheagurilor.
- Traumatisme. Leziunile grave, în special la nivelul oaselor sau mușchilor, pot deteriora vasele de sânge și pot duce la formarea de cheaguri și la tromboembolism venos.
3. Condiții medicale
- Cancer. Anumite tipuri de cancer și tratamente pentru cancer pot crește riscul de tromboembolism venos. Tumorile pot produce substanțe care activează sistemul de coagulare, iar tratamentele precum chimioterapia pot deteriora vasele de sânge și crește riscul de coagulare.
- Insuficiență cardiacă. Persoanele cu insuficiență cardiacă prezintă un risc mai mare de tromboembolism venos din cauza scăderii funcției cardiace și a fluxului sangvin lent rezultat.
- Tulburări inflamatorii. Afecțiuni precum boala inflamatorie intestinală, lupusul sau artrita reumatoidă sunt asociate cu inflamația cronică, care poate crește riscul de tromboembolism venos.
4. Factori hormonali
- Sarcina și perioada postpartum. Sarcina crește riscul de tromboembolism venos din cauza modificărilor hormonale, a volumului sangvin crescut și a fluxului sangvin redus la nivelul picioarelor. Riscul rămâne ridicat în timpul perioadei postpartum.
- Terapia de substituție hormonală și anticoncepționalele. Medicamentele pe bază de estrogeni, inclusiv pilulele contraceptive și terapia de substituție hormonală, pot crește riscul de tromboembolism venos.
5. Predispoziție genetică
- Trombofilie. Unele persoane au moștenit tulburări de coagulare a sângelui, cunoscute sub numele de trombofilii, care le cresc susceptibilitatea de a dezvolta cheaguri. Aceste afecțiuni includ mutația factorului V Leiden și mutația genei protrombinei.
- Antecedente familiale. Un istoric familial de tromboembolism venos poate indica, de asemenea, un risc crescut, în special dacă rudele apropiate au suferit de această afecțiune.
6. Factori legați de stilul de viață
- Obezitatea. Greutatea corporală excesivă crește riscul de tromboembolism venos din cauza presiunii suplimentare asupra venelor din picioare și a potențialului de mobilitate redusă.
- Fumatul. Fumatul deteriorează vasele de sânge și crește probabilitatea de formare a cheagurilor, în special atunci când este combinat cu alți factori de risc, cum ar fi utilizarea contraceptivelor hormonale.
Tromboembolism venos, simptome
Recunoașterea simptomelor de tromboembolism venos este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul prompt.
- Simptomele de tromboembolism venos. Simptomele comune ale trombozei venoase profunde includ umflături, durere și sensibilitate la nivelul membrului afectat (de obicei piciorul). Pielea de deasupra cheagului se poate simți caldă la atingere și poate apărea roșie sau decolorată. Uneori, TVP se poate prezenta fără simptome notabile, ceea ce face dificilă detectarea acesteia.
- Simptomele emboliei pulmonare. Simptomele emboliei pulmonare pot varia în funcție de dimensiunea și localizarea cheagului în plămâni. Printre semnele comune se numără scurtarea bruscă a respirației, durerea toracică (care se poate agrava prin respirație profundă sau tuse), ritmul cardiac rapid, amețeli și tuse cu sânge. Cazurile severe de EP pot duce la leșin, tensiune arterială scăzută și șoc.
Opțiuni de tratament în tromboembolism venos
Tratamentul pentru tromboembolism venos se concentrează pe prevenirea creșterii cheagurilor, reducerea riscului de complicații și prevenirea viitoarelor cheaguri.
1. Medicamente anticoagulante
- Heparină și warfarină. Aceste anticoagulante sunt piatra de temelie a tratamentului pentru tromboembolism venos. Heparina este adesea administrată intravenos sau prin injectare pentru anticoagulare imediată, în timp ce warfarina este administrată pe cale orală și este utilizată pentru gestionarea pe termen lung. Sunt necesare analize de sânge regulate pentru monitorizarea și ajustarea dozei, în special în cazul warfarinei.
- Anticoagulante orale directe. Aceste anticoagulante mai noi, cum ar fi rivaroxaban, apixaban și dabigatran, se administrează pe cale orală și nu necesită monitorizarea frecventă a sângelui. Acestea au devenit din ce în ce mai populare datorită ușurinței lor de utilizare.
2. Terapia trombolitică
- Medicamente de distrugere a cheagurilor. În cazurile severe, în special cu cheaguri mari sau EP, se pot utiliza medicamente trombolitice precum activatorul tisular al plasminogenului (tPA) pentru a dizolva cheagul. Acest tratament prezintă un risc mai mare de sângerare și este rezervat de obicei situațiilor care pun viața în pericol.
3. Ciorapi de compresie
Pentru pacienții cu tromboembolism venos, ciorapii de compresie pot ajuta la prevenirea complicațiilor precum sindromul post-trombotic, care provoacă durere cronică și umflături. Acești ciorapi aplică presiune pe picioare, îmbunătățind fluxul sangvin și reducând umflarea.
4. Filtru de venă cavă inferioară (IVC)
La pacienții care nu pot lua anticoagulante sau pentru care acestea sunt ineficiente, un filtru IVC poate fi introdus în vena mare din abdomen (vena cavă inferioară). Acest filtru prinde cheagurile înainte ca acestea să poată ajunge la plămâni și să provoace o EP.
5. Intervenții chirurgicale
În cazuri rare, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta un cheag mare dintr-o venă (trombectomie) sau din plămâni (embolectomie pulmonară). Aceste proceduri sunt de obicei rezervate cazurilor severe în care alte tratamente au eșuat.
Foto: shutterstock.com
