Tromboembolie pulmonară: cauze, simptome, tratament, complicații și prevenție

Prin tromboembolie pulmonară se înțelege un fenomen patologic cu potențial letal, caracterizat prin obstrucția arterei pulmonare sau ramurilor acesteia cu materiale embolice, cel mai frecvent cheaguri de sânge. Deseori este o complicație a trombozei venoase profunde, în care un tromb se dezvoltă în venele profunde, cel mai frecvent de la nivelul extremităților inferioare. Ulterior, tromboembolia pulmonară (TEP) poate apărea când o parte din acest tromb se rupe și migrează în circulația pulmonară. Fenomenul de tromboembolie pulmonară mai poate apărea și în urma embolizării altor materiale în circulația pulmonară – aerul, grăsimile și chiar celulele tumorale.

Tromboembolie pulmonară – cauze și factori de risc

Tromboembolia pulmonară rezultă, în principal, în urma desprinderii unui cheag de sânge care s-a format în sistemul venos profund (de obicei la nivelul membrelor inferioare). Acest cheag, ulterior, migrează prin circulația sanguină și ajunge în artera pulmonară, blocând fluxul sanguin și reducând, astfel, oxigenarea țesuturilor. În practica medicală, prin „embolie” se înțelege acel fenomen care descrie migrarea trombului de la locul inițial de formare spre alte locuri, de obicei structuri vasculare, întrerupând circulația la nivelul lor și creând, astfel, o urgență medicală. Se descriu trei factori principali de risc în formarea trombilor, înscriși în așa-zisa triadă Virchow:

• staza venoasă;
• starea de hipercoagulabilitate;
• existența leziunilor la nivelul peretelui vascular.

Factorii care cresc riscul de tromboembolie pulmonară pot fi clasificați în factori dobândiți sau factori genetici:

• factori genetici: trombofilia, mutația factorului V Leiden, mutația genei protrombinei, însă și deficitul de proteină C și proteină S, sindromul antifosfopolidic, deficitul de antitrombină III, hiperhomocisteinemia, care predispun la starea patologică de hipercoagulabilitate;
• factori dobândiți: imobilizarea pentru perioade prelungite (repaus la pat mai lung de 3 zile, călătoritul în aceeași poziție mai mult de 4 ore), intervenția chirurgicală ortopedică recentă, purtarea unui cateter venos, obezitatea, sarcina, fumatul, tratamentul cu contraceptive orale, perioada postpartum.

Starea de malignitatea prezintă risc ridicat de formare a trombilor și, astfel, de tromboembolism pulmonar. Cancerul pancreatic, cancerele hematologice, cancerul pulmonar, gastric și cerebral prezintă cel mai mare risc de a duce la tromboembolism pulmonar. Infecțiile, mai ales cele ale tractului urinar, pneumonia și HIV/SIDA, sunt un factor declanșator pentru tromboembolismul venos, care crește riscul de tromboembolism pulmonar. În egală măsură, infarctul de miocard și insuficiența cardiacă congestivă cresc riscul de tromboembolism. Pe de altă parte, persoanele cu tromboembolism venos au un risc mai mare de infarct de miocard și accident vascular.

Tromboembolie pulmonară – simptome și manifestări

Simptomele de tromboembolie pulmonară ar trebui rapid identificate, pentru a se iniția precoce tratamentul. Diagnosticul de tromboembolie pulmonară are un grad ridicat de mortalitate și, de asemenea, de morbiditate asociată. Privitor la șansele de supraviețuire în caz de tromboembolie pulmonară – în jur de 30% dintre persoanele netratate decedează, iar până la 8% prezintă același prognostic, deși tratamentul a fost instaurat în timp util. Simptomele asociate sunt următoarele:

• dispnee, respirație îngreunată, senzația lipsei de aer;
• durere în piept, care poate fi confundată cu cea de origine cardiacă. Pe de altă parte, în caz de tromboembolie pulmonară durerea este de tip pleuritic, se accentuează în inspir profund, tuse, și tinde să se amelioreze dacă persoana își ține respirația;
• tuse accentuată;
• creșterea ritmului cardiac și frecvenței respiratorii;
• hemoptizie (tuse cu sânge);
• stare de leșin.

La persoanele cu insuficiență cardiacă sau boală pulmonară preexistentă, agravarea dispneei ar putea fi singurul simptom de tromboembolie pulmonară asociată. Durerea toracică este cel mai frecvent semn, secundar iritației pleurale din cauza trombilor care vor duce la infarct pulmonar. Cianoza, colorația în albăstrui a extremităților și mucoaselor, apare în cazuri deosebit de grave de tromboembolie pulmonară și indică obstrucția majoră a fluxului pulmonar, ceea ce necesită intervenție medicală de urgență. Diagnosticul de tromboemblism pulmonar este confirmat prin teste imagistice (angiografie CT pulmonară) și analize de laborator (testul pentru D-dimeri).

Tratament tromboembolie pulmonară

Protocolul de tratament pentru tromboemblie pulmonară este destul de complex și vizează mai multe obiective: stabilizarea hemodinamică a pacientului, dizolvarea trombului și, îndeosebi în cazul în care există factori de risc, prevenirea recurenței. Principalele alternative de tratament pentru tromboembolism pulmonar includ:

• administrarea de anticoagulante: fundamentală în caz de tromboembolie pulmonară. Acest tip de medicamente previne formarea de noi trombi. Inițial, se va administra heparină cu o greutate moleculară mică (enoxaparină) sau heparină nefracționată iar apoi anticoagulante cu administrare orală, cum ar fi warfarină;
• tromboliza: dizolvarea rapidă a trombolului, indicată în cazurile severe de tromboembolie pulmonară (embolie masivă, spre exemplu), unde există risc vital. Se folosesc trombolitice, cum ar fi streoptokinaza sau alte medicamente fibrinolitice. Totuși, acestea prezintă și riscul de hemoragie, motiv pentru care se recomandă doar în cazuri mai severe de tromboembolie pulmonară;
• intervențiile chirurgicale, cum ar fi embolectomia chirurgicală, prin care se extrage trombul din artera pulmonară, se recomandă în cazuri severe de tromboembolie pulmonară, care nu răspund la tratament farmacologic. Alternativ, procedura de trombectomie percutanată este efectuată cu ajutorul cateterelor la persoane cu tromboembolie pulmonară și contraindicație la tromboliză medicamentoasă;
• filtrele pentru vena cavă inferioară: ulterior, dacă există risc de recidivă pentru fenomenul de tromboembolie pulmonară, se implantează filtre la nivelul venei cave inferioare, care au rolul de a preveni migrarea trombilor din venele profunde în circulația pulmonară.

Durata tratamentului anticoagulant în caz de tromboembolie pulmonară depinde riscul specific de recurență și de alți factori de risc asociați, dar de obicei durează între 3-6 luni. La persoanele cu risc mult mai crescut, terapia anticoagulantă poate dura mult mai mult.

Tromboembolie pulmonară – riscuri și complicații

Fără tratament, persoanele cu tromboembolie pulmonară prezintă risc crescut de complicații și, mai mult decât atât, deces. Complicațiile în caz de tromboembolism pulmonar pot fi:

• hipertensiunea pulmonară tromboembolică cronică (HTPTC): apare când cheagul de sânge nu a fost complet dizolvat și determină creșterea presiunii în artera pulmonară, ceea ce duce la suprasolicitarea ventriculului drept, și poate evolua spre insuficiență cardiacă dreaptă;
• insuficiență respiratorie, în special la persoanele cu afecțiuni pulmonare preexistente;
• recidiva: persoanele care au avut un episod de tromboembolie pulmonară au un risc crescut de recurență, mai ales în absența tratamentului profilactic eficient (de obicei, fenomenul de tromboembolie pulmonară reapare în decurs de 1-2 săptămâni de la inițierea tratamentului, din cauza nerespectării acestuia).

Tromboembolie pulmonară – sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul de tromboembolie pulmonară, îndeosebi în rândul persoanelor cu factori de risc asociați, se recomandă adoptarea mai multor măsuri preventive. Specialiștii recomandă:

• profilaxia anticoagulantă pentru tromboembolism pulmonar, la recomandările medicului;
• kinetoterpaia și mobilizarea precoce a pacienților în perioada postoperatorie, cu exercițiile fizice atent dozate, regulate, deoarece imobilizarea și sedentarismul cresc riscul de apariție a fenomenului de tromboembolism pulmonar;
• în contextul călătoriilor lungi, se recomandă mișcarea la intervale regulate, evitarea pe cât posibil a menținerii aceleiași poziții pentru perioade lungi de timp. Se recomandă hidratarea corespunzătoare și evitarea purtării de articole vestimentare strâmte, mulate pe corp;
• renunțarea la fumat;
• scăderea în greutate;
• gestionarea eficientă și tratarea hipertensiunii arteriale și hipercolesterolemiei;
• persoanele cu tulburări de coagulare ar trebui monitorizate, iar profilaxia anticoagulantă ar trebui inițiată conform ghidurilor medicale actuale.

Foto: shutterstock.com