Trombocitele (plachetele sangvine) reprezintă o componentă a sângelui a cărei funcție, alături de factorii de coagulare, este de a asigura procesul fiziologic de hemostază (oprirea sângerării), participând la formarea trombilor plachetari. Cu alte cuvinte, se aglomerează la locul leziunii, pentru a forma cheagul de sânge și a opri sângerarea. Trombocitele sunt anucleate și au formă de disc, provenind din fragmentarea megariocitelor aflate în măduva osoasă. Numărul lor este cuprins între 150.000-450.000 de celule/µL. Există situații patologice care duc la trombocitoză (trombocite crescute) sau trombopenie (trombocite scăzute). Trombocitele conțin diferite tipuri de granulații (corpi denși și α-granulații).
Granulațiile trombocitelor secretă factori de coagulare, ATP (acid adenozintrifosforic, sursă de energie), serotonină și catecolamine. Unii dintre aceștia stimulează agregarea trombocitelor și, astfel, intervin în coagularea sângelui. Durata de viață a trombocitelor este de aproximativ 10 zile, după care sunt distruse la nivelul splinei. Persoanele care au trombocite crescute prezintă un tablou complex de afecțiuni posibile, fiind necesar diagnosticul diferențial, în asociere clară cu alte simptome asociate și patologii posibile. Atunci când valoarea cuantificată a numărului de trombocite depășește 430.000-450.000 de celule/µL, este acceptat faptul că pacientul suferă de trombocite crescute, adică de trombocitoză, implicit de o anumită afecțiune patologică.
Ce sunt trombocitele?
Trombocitele sunt elemente figurate ale sângelui (alături de eritrocite și leucocite) responsabile de asigurarea hemostazei: oprirea sângerării. În momentul în care are loc o sângerare, celulele migrează la locul respectiv și, în cazul în care sângerarea nu este produsă de o leziune mult prea extinsă, „acoperă” leziunea. Acestea se atașează de substanțe de la nivelul endoteliului lezat și, ulterior, își schimbă forma, activează anumiți receptori și secretă mesageri chimici. După ce au ajuns la locul leziunii și au secretat anumiți compuși, trombocitele se conectează între ele, etapa purtând numele de „agregare”. Trombocitele participă atât la răspunsurile imune intravasculare înnăscute, cât și la răspunsurile adaptative.
Care sunt cauzele pentru trombocite crescute?
Trombocitoza (trombocite crescute), în funcție de tipul cauzei care o determină, se clasifică în două categorii: trombocitoză esențială (primară) și trombocitoză secundară (reactivă). În cazul trombocitozei primare, este vorba strict despre o patologie a trombocitelor. Cauza acesteia este necunoscută și, concomitent, sunt afectate și alte fracții ale elementelor figurate. Așadar, nu este vorba doar despre trombocite crescute, ci și despre înregistrarea altor valori în afara intervalului fiziologic normal. De exemplu, leucemia se traduce atât prin trombocite crescute, cât și printr-o creștere exacerbată a leucocitelor. Policitemia vera, o formă rară de cancer de sânge, prezintă o creștere atât a numărului de hematii, cât și a numărului de trombocite.
Cele mai frecvente cauze ale trombocitozei primare, traduse prin trombocite crescute, sunt:
- sângerările și hemoragiile acute;
- infecțiile bacteriene, virale, parazitare;
- deficitul de fier;
- Tulburări de natură inflamatorie (acute sau cronice);
- splenectomie (îndepărtarea chirurgicală a splinei);
- anemia hemolitică etc.
Deseori, trombocitoza esențială este o afecțiune genetică dobândită, ceea ce înseamnă că se va dezvolta în timp. Apare ca urmare a faptului că genele implicate în producția de trombocite au suferit mutații și nu își mai manifestă funcțiile normale. Ca urmare, măduva osoasă produce un număr mult prea mare de trombocite, ceea ce duce în cele din urmă la trombocite crescute. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu trombocitoză primară prezintă o mutație genetică numită JAK2, care afectează cel mai frecvent genele CALR sau MPL. Oamenii de știință nu dispun de informațiile necesare pentru a ști care sunt cauzele acestor mutații genetice, însă cercetările de domeniu sunt în curs de desfășurare.
Trombocitoza secundară (reactivă)
Apare ca urmare a existenței unei alte boli sau afecțiuni care duce la trombocite crescute. Așadar, există o afecțiune primară care duce la creșterea patologică a numărului de trombocite. Printre afecțiunile cele mai des întâlnite, care pot duce la trombocite crescute, se regăsesc:
- infecții cronicizate: bacteriene (tuberculoză, laringită, amigdalită), creșterea numărului de trombocite este produsul distrugerii celulelor de către agenții bacterieni;
- inflamații: trombocitele migrează la locul inflamației, inflamațiile cronice ducând astfel la trombocite crescute (sindromul intestinului iritabil, artrită reumatoidă);
- neoplazii: afectează nu doar fracția trombocitară, ci și hematiile, leucocitele;
- hemoragii interne sau externe, asociate cu leziuni deschise sau la nivelul organelor;
- alte afecţiuni: insuficiența renală cronică, reacțiile alergice, infarctul de miocard, deficitul de vitamine și sindromul Kawasaki, osteosarcomul se pot traduce, de asemenea, prin trombocite crescute.
În general, trombocitoza secundară este rezultatul faptului că organismul reacționează la anumite patologii prin creșterea numărului de trombocite, drept mecanism de apărare. Pe de altă parte, este posibil ca această creștere exacerbată peste valorile fiziologic normale să apară pentru că organismul nu poate distruge în ritm normal trombocitele în exces. Ar putea fi vorba de o afecțiune la nivelul splinei sau despre producerea anormală de trombocite la locul de sinteză: măduva osoasă. Afecțiunile de această natură pot duce la trombocite crescute, motiv pentru care necesită diagnostic diferențial și consult de specialitate, cu tratament specific.
Trombocite crescute – simptome asociate
În general, multe persoane care au trombocite crescute sau scăzute nu prezintă manifestări sau simptome specifice. De obicei, trombocitoza este descoperită doar în urma investigațiilor, prin efectuarea periodică a hemoleucogramei. Câteva simptome asociate trombocitozei sunt:
- dezvoltarea cheagurilor de sânge (interne sau externe);
- migrene;
- crize convulsive;
- echimoze spontane (vânătăi),
- sângerări gingivale, nazale, bucale;
- amețeală și cefalee;
- amorțeli și furnicături la nivelul membrelor superioare și inferioare;
- tulburări de coagulare;
- Vvedere încețoșată, tulburări de orientare temporo-spațială;
- angină pectorală, senzație de sufocare, dispnee (din cauza afecțiunilor asociate).
Trombocite crescute – diagnostic
Diagnosticul de trombocitoză (trombocite crescute) se stabilește ușor, prin analize obișnuite de sânge: hemoleucograma completă. În cadrul acesteia, dintr-un recoltat sangvin se analizează o gamă variată de parametri ai sângelui în mod defalcat, elementele figurate apărând ca procent sau ca număr absolut. Anamneza pacientului este esențială, putându-se certifica prezența unor simptome asociate. De asemenea, pentru a certifica trombocitoza se poate solicita și efectuarea unei coagulograme, a timpului de hemostază și coagulare. Medicul hematolog este cel care are expertiza și experiența necesare pentru a pune diagnosticul de certitudine asociat cu trombocite crescute.
Trombocite crescute – metode de tratament
Tratamentul pentru trombocite crescute presupune atât evitarea eventualelor implicații asociate stării patologice, cât și administrarea de medicamente care au potențialul de a inhiba producția exacerbată de trombocite de către măduva osoasă (atunci când persoana cu trombocite crescute suferă de această patologie din cauza unei disfuncții la nivel medular). Tratamentul cu aspirină poate fi benefic în prevenirea formării cheagurilor de sânge. Există și medicamente care pot fi administrare pentru a inhiba supraproducția de trombocite de către măduvă, dozele potrivite de administrare necesitând actualizare periodică de către medic, în funcție de evoluție și eficiență.
O altă alternativă de tratament, recomandată însă doar în cazuri deosebit de grave și care pun în pericol viața unui individ, este trombocitafereza (separarea și îndepărtarea trombocitelor în exces). Prognosticul pentru persoanele cu trombocite crescute nu este nefavorabil, însă este necesar ca pacientul să se prezinte la controale periodice, măcar o dată la șase luni, pentru a se evalua eficiența tratamentului instaurat și evoluția simptomatologiei asociate. Numărul normal de trombocite este afectat de alte afecțiuni medicale asociate, de tratamentele medicamentoase, motiv pentru care este esențial consultul unui medic specialist.
