Monturile sunt cunoscute si sub numele de hallus valgus. Aceste deformari pot aparea la orice varsta dar, de cele mai multe ori, se dezvolta in copilarie si in adolescenta sau in perioada de dinaintea menopauzei, adica in intervalul de varsta 40-50 de ani. Cauzele aparitiei sunt necunoscute, insa exista anumiti factori favorizanti.
Printe cei mai frecventi sunt: laxitatea ligamentara particulara (constitutionala), specifica femeilor si accentuata in perioadele de „furtuni hormonale” – pubertate, sarcina si menopauza.
Ocupatiile socio-profesionalepot favoriza destabilizarea structurilor ante-piciorului, prin ortostatismul („statul in picioare”) prelungit, mersul pe distante lungi sau sporturile solicitante. De asemenea, incaltamintea este un alt factor agravant, dar ea nu provoaca aparitia monturilor, doar grabeste evolutia acestora. Obezitatea si bolile inflamatoriipot agrava laxitatea ligamentelor responsabile de aparitia deplasarii osoase. Totodata, si conformatia particulara a piciorului predispune la aparitia deformatiei: anomaliile de lungime/inclinatie/rotatie ale oaselor piciorului, tendonul calcanean scurt, coalitiile tarsiene, absenta congenitala a unor degete, anomalii de rotatie sau de lungime ale membrului pelvin.
Diagnosticul monturilor
Bolile inflamatorii, precum poliartrita reumatoida si alte afectiuni reumatologice de tip autoimun se numara printre factorii favorizanti. Este bine de stiut ca incaltamintea are un rol minor, supraestimat. Pantofii stramti nu provoaca aparitia monturilor, ci doar agraveaza evolutia acestora, prin constrangerea pe care o exercita asupra piciorului.
Diagnosticul este exclusiv clinic, fiind bazat pe examinarea directa din timpul consultatiei. Radiografia este utila numai in cazul interventiei chirurgicale, pentru planificarea acesteia sau in cazul unor afectiuni supra-adaugate.
Optiuni terapeutice in cazul monturilor
Metodele moderne, minim invazive, repozitioneaza degetul mare de la picior intr-o aliniere fireasca. Astfel, chirurgia moderna nu „taie” montul, ci trateaza cauza. Acest lucru se realizeaza prin „mutarea” primului os metatarsian, care este pus la loc de catre chirurg. Cu suruburi speciale din titan se faciliteaza consolidarea. De obicei, medicul trebuie sa opereze si ligamentele din jurul oaselor, fiindca laxitatea acestora a permis deformarea initiala a labei piciorului. Interventia chirurgicala dureaza intre 40 si 90 de minute, in functie de gradul deplasarii.
Recuperarea se face intre 6 si 12 saptamani, iar mersul este posibil chiar din prima zi, insa reluarea deplina a eforturilor fizice habituale necesita 3 luni, uneori poate mai mult, in vederea adaptarii piciorului operat la efort. Este de retinut faptul ca recuperarea este relativ simpla, pacienta va merge pe distante progresive, se evita eforturilor mari, iar controalele periodice la chirurgul operator sunt indispensabile unei bune evolutii.
Ce complicatii pot aparea daca nu se intervine chirurgical asupra monturilor?
In cazul in care pacientul nu ajunge la specialist si, in consecinta, nu se opereaza, urmarile pot fi grave. Astfel, piciorul se deformeaza progresiv, iar montul se accentueaza, ca urmare a deplasarii inevitabile a primului metatarsian catre interiorul piciorului. De asemenea, pot sa apara durerile plantare, insotite de hiper-keratoze plantare (bataturi) de protectie la nivelul ante-piciorului.
Nu in ultimul rand, in lipsa operatiei, degetele laterale se deformeaza in grifa (degete „in ciocan”) si apare afectarea globala a intregului ante-picior. Durerile pe care le resimte pacienta devin permanente si tot mai greu de suportat, iar gesturile banale, cum sunt incaltatul si mersul devin tot mai dificile, pot aparea inflamatii locale si, uneori, infectii articulare ce au consecinte grave. Interventia de corectare a monturilor nu este una estetica, de aceea medicii nu recomanda efectuarea acesteia daca disconfortul nu justifica interventia.
Tehnicile moderne de corectare a monturilor restabilesc anatomia si armonia functionala a articulatiei metatarso-falangiene (a degetului mare), repozitionand primul metatarsian.
Tratamentul nechirugicalal monturilor
Tratamentul de conservare, care nu implica chirurgie, consta in mai multe masuri simple, de amanare a interventiei. Astfel, se evita statul in picioare pentru mai mult timp. Persoanele care fac miscare, dar care prefera activitati sportive ce lezeaza articulatiile labei piciorului, precum joggingul, trebuie sa le inlocuiasca cu alte sporturi, care nu implica presiune in zona afectata de monturi. De exemplu, ele pot alege inotul. Totodata, pot fi adaptate modelul de incaltaminte si dimensiunea, astfel incat in momentul in care mergeti sa nu va doara. Trebuie avuta in vedere si o normalizarea a greutatii, exclusiv prin dieta, si in niciun caz prin miscare exagerata (sport). Miscarea excesiva nu face decat sa agraveze batatura.
Si poate cel mai important, trebuie gestionata boala de baza, cea care a determinat aparitia monturilor: obezitate, diabet, boala neurologica centrala sau periferica, poliartrita reumatoida, guta. In categoria masurilor intermediare care pot fi luate pana la operatia de corectare a monturilor se inscriu si medicamentele antalgice si antiinflamatoare cu rolul de a reduce durerea. Totusi, aceste medicamente se iau pe termen scurt, fiindca au numeroase efecte secundare.
Literature de specialitate cunoaste mai multe metode chirurgicale prin care se corecteaza aspectul monturilor, dar acestea nu recupereaza din punct de vedere functional piciorul, ci doar estetic. Astfel de metode sunt: Shede (chirurgul taie un segment de os pentru a reface aspectul estetic al piciorului), Keller (amputarea unei bucati din primul os al degetului mare), Mayo (amputarea capului primului os metatarsian) si Lelievre (amputarea capetelor mai multor oase metatarsiene). Aceste operatii pot duce la situatii invalidante.
Text: Irina Prodan
Consultant: Dr. Marius Uscatu
Medic primar ortopedie-chirurgie
Specialist in chirurgia piciorului,
