Singuratatea este o conditie a vietii, o experienta care permite fiintei umane sa-si sustina, sa-si extinda si sa-si aprofundeze umanitatea. Resimtita mai puternic in perioada Sarbatorilor, singuratatea nu ar trebui sa va impovareze, ci din contra, sa va ajute sa obtineti ceea ce va doriti.
Singuratatea este una dintre cele mai profunde si deranjante experiente, rezonand cu aspectele contemplative sau introspective. Totusi, in unele circumstante, poate fi de o valoare inestimabila, ca sursa de creativitate si un mijloc de cunoastere pentru o persoana preocupata de un anumit proiect. Singuratatea este o stare emotionala complexa care, desi universala, este traita intr-un fel propriu, in acord cu contextul de viata si istoria personala, dar si prin prisma unicitatii fiecaruia dintre noi.
Cum tratam singuratatea
Din punct de vedere clinic, nu exista tratament impotriva suferintei provocate de singuratate, in ciuda tuturor progreselor la care suntem martori din punct de vedere tehnologic si medical. Ori in ciuda unui nivel de conectivitate fara precedent, dat de retelele de socializare sau oportunitatile de comunicare atat de generoase din zilele noastre. Intr-un anumit sens, suportabilitatea singuratatii este considerabil diminuata de presiunea la care este supus individul de o societate preocupata de succes si bunastare pentru a-l deturna de la confruntarea cu ea, ratand intr-un anumit sens sansa unei autocunoasteri care i-ar permite o mai buna intelegere a propriei conditii.
Tipuri de singuratate
Daca ar fi sa nuantam, singuratatea, din punct de vedere psihologic, este o consecinta a absentei unui anumit tip de relatie sau atasament. Am putea diferentia intre o singuratate emotionala si una sociala. Emotia singuratatii apare ca o consecinta a pierderii sau absentei unei figuri importante. Singuratatea poate fi definita ca o stare emotionala ce survine atunci cand o persoana se simte instrainata sau este respinsa si nu are parteneri sociali adecvati care sa-i ofere un sentiment de comuniune emotionala sau integrare sociala.
Resimtim cel mai adesea singuratatea sub forma unui gol interior. Suferinta este mai evidenta atunci cand aceasta stare se extinde si o traim dramatic, mai ales atunci cand cei care conteaza si pentru care ne dorim sa fim importanti nu sunt disponibili.
Dependenta de retelele sociale – cum ne afecteaza
Singuratatea in doi
Prin natura lor si prin prisma nostalgiilor, Sarbatorile de iarna au o semnificatie aparte prin asocierea cu viata de familie si cu sentimentul de a fi impreuna cu cei dragi. Daca suntem singuri in aceste momente, acest lucru este resimtit intr-un fel neplacut si trist. Emotia negativa devine poate mult mai evidenta decat in oricare alta perioada a anului, pentru ca agendele noastre devin mult mai lejere si eliberate de incarcarea tipica din an. Inevitabil, ne confruntam cu evidenta singuratatii, constatand golul emotional si relational din jur. Alteori, se poate intampla ca sentimentul de gol sau de stranie singuratate in doi sa fie trait, chiar fiind intr-o relatie.
Ne putem simti confuzi si contrariati cand partenerul nostru ramane surd sau orb la cererile noastre de atentie sau la nevoia noastra de afectiune. Din pacate, mai nimic nu poate compensa aceasta nemultumire, in general si, poate mai mult, intr-un astfel de moment al anului, cand avem o aplecare mai mare de a idealiza sau cand asociem aceasta perioada cu magia dorintelor implinite, cu bucuria de a fi cu cei pe care ii consideram dragi.
Semnul unui nou inceput
Intr-un anumit sens, singuratatea poate fi o oportunitate. A fi singur poate fi un moment pretios de dezvoltare si de intelegere a propriei conditii intr-un context existential mai larg, o buna ocazie de a accepta situatia si starea de fapt. Acest demers de constientizare poate reprezenta inceputul unei schimbari, un catalizator pentru autocunoastere, proiecte si relatii noi sau, pur si simplu, pentru o viata cu sens.
