Gripa este o boală virală transmisibilă care afectează tractul respirator superior și inferior. Este cauzată de infecția cu virusurile gripale, numite și Influenza, și afectează anual zeci de milioane de persoane. Privitor la cât durează gripa la adulți, parcursul bolii poate varia, dar de obicei vor fi necesare în jur de 7-9 zile pentru recuperare și ameliorarea simptomelor. Sunt necesare în jur de 5-7 zile pentru ca, după infecția inițială, să apară simptomele de gripă. De-a lungul perioadei acesteia, persoana infectată cu Influenza poate transmite virusul și altor persoane sănătoase. De cele mai multe ori, boala este autolimitată, dar poate provoca și complicații la grupele de risc.
Grupele de risc sunt reprezentate de copiii mici, persoanele în vârstă și cele cu afecțiuni cronice sau sistem imunitar compromis (tratament cu corticosteroizi, diabet, infecție cu HIV). De foarte multe ori, gripa provoacă epidemii sezoniere, iar în regiunile temperate acestea apar în special toamna și iarna. În ultimele decenii, au apărut tot mai multe tulpini severe de Influenza. Unele infectează oamenii, dar virusurile pot infecta și animalele. Tratamentul gripei nu presupune sub nicio formă administrarea de antibiotice, întrucât acestea nu au niciun efect. Antiviralele pot fi eficiente, dar trebuie administrate precoce. Vaccinarea este cel mai eficient mod de prevenție.
Gripa – cauze și factori de risc
Gripa este cauzată de infecția cu virusurile gripale Influenza, din familia Orthomyxoviridae, și care sunt clasificate în patru tipuri majore: A, B, C și D. Dintre acestea, virusurile de tip A și B sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de gripă sezonieră la om, în timp ce virusul C va provoca, de obicei, infecții mai ușoare și este mai rar izolat de la om. Influenza D afectează, în mod obișnuit, bovinele.
Virusul gripal de tip A
Virusul gripal de tip A este cea mai virulentă tulpină și este cunoscută pentru capacitatea sa de a provoca pandemii de gripă (gripa aviară, spre exemplu). Acesta este subclasificat mai departe în funcție de două proteine de suprafața, hemaglutinina (HA) și neuraminidaza (NA), rezultând diferite subtipuri, cum ar fi H1N1 (gripa porcină) și H3N2. Virusul de tip A infectează nu doar oamenii, ci și alte specii, cum ar fi porcii, păsările, caii, ceea ce permite transferul între specii, precum și apariția de noi tulpini pandemice prin procese specifice, cum ar fi resortarea genetică și transferul orizontal de gene între tulpinile virale.
Virsul gripal de tip B
Virusul de tip B circulă predominant la om și nu a fost asociat cu pandemii. Au fost identificate două linii antigenice majore: B/Victoria și B/Yagamata. Cauza gripei de tip B este reprezentată, așadar, de infecția cu virusurile din această linie, care au început să circule tot mai mult. Chiar dacă gripa tip B este de obicei mai puțin severă decât cea cauzată de Influenza A, infecțiile pot provoca epidemii sezoniere foarte extinse.
Virusurile gripale de tip C și D
Infecțiile cu virusul de tip C sunt rare și, în general, nu duc la epidemii. Gripa cauzată de virusul de tip C se prezintă cu simptome asemănătoare răcelii și, în general, afectează copiii. Gripa D, cauzată de Influenza D, apare în special la bovine, dar poate fi răspândită și la alte specii, cum ar fi porcinele.
Virusul se răspândește în principal prin picături Flügge, eliminate prin tuse, strănut sau vorbit. De asemenea, virusul poate fi transmis și prin contact direct cu secreții respiratorii sau chiar cu obiecte contaminate. Odată pătruns în organism, Influenza se leagă de celulele epiteliale de la nivelul tractului respirator prin intermediul proteinei hemaglutininei, ceea ce va facilita, astfel, penetrarea în profunzime a țesutului și replicarea virală ulterioară. Perioada de incubație (dintre momentul infecției și apariția simptomelor) este de 5-7 zile, persoana fiind contagioasă în acest timp. La majoritatea persoanelor sănătoase, gripa este autolimitată și durează până la 7-9 zile.
Gripa – simptome și manifestări clinice
Simptomele gripei B (cea mai comună) nu dubutează brusc în momentul infecției, întrucât este necesară o perioadă de câteva zile de la momentul infecției până la apariția acestora. Totuși, în momentul în care apar, acestea debutează brusc, prezentând un tablou clinic care ar putea varia de la relativ ușor, până la sever. Câteva dintre simptomele comune de gripă includ:
- febră (peste 38°C) și frisoane;
- dureri musculare (mialgii);
- dureri de cap, dureri în gât;
- tuse seacă;
- oboseală extremă.
La copii, în unele cazuri gripa poate provoca și simptome gastrointestinale, cum ar fi vărsături, greață, diaree. La persoanele cu risc, cum ar fi copiii mici, persoanele în vârstă și cele cu sistem imunitar slăbit, gripa poate progresa către complicații respiratorii, cum ar fi pneumonia virală, sindromul de detresă respiratorie. Simptomele care indică o formă severă de gripă sunt:
- dificultăți de respirație;
- durere toracică;
- cianoză (colorația albăstruie a tegumentelor);
- scăderea tensiunii arteriale.
În astfel de cazuri, ar putea fi necesare intervențiile medicale și instaurarea tratamentului pentru a se evita agravarea bolii și eventualele complicații.
Diagnosticul de gripă
Diagnosticul gripei se bazează pe evaluarea clinică, coroborată cu teste de laborator, în special în contextul infecțiilor sezoniere și a unui sezon epidemic.
Diagnosticul clinic
Infecția cu Influenza poate fi suspectată pe baza simptomelor gripei. Totuși, acestea pot fi foarte similare cu cele ale altor infecții respiratorii virale, cum ar fi infecțiile cu coronavirusuri sau cu rinovirusuri. Pentru diagnosticul diferențial sunt necesare teste suplimentare.
Teste de laborator
Diagnosticul cert pentru gripă poate fi stabilit prin teste de laborator. Testele rapide de detectare a antigenelor pot oferi rezultate în decurs de 15-30 de minute, dar au o sensibilitate limitată și, de asemenea, pot oferi rezultate fals-negative (infecția există, dar nu a fost depistată). Testarea prin PCR este considerată standardul de aur, putând detecta chiar și subtipul viral.
Teste serologice
Testele serologice pot fi eficiente pentru a diagnostica gripa, întrucât detectează anticorpii anti-Influenza, produși de către organism pentru a lupta împotriva infecției. Totuși, în mod obișnuit acestea sunt utilizate în studii epidemiologice și pentru confirmarea retrospectivă a infecției.
Tratament gripă
Tratamentul gripei variază de la măsuri de susținere, dat fiind faptul că în majoritatea cazurilor gripa este autolimitată, până la administrarea de medicamente antivirale specifice.
Măsuri de susținere
În majoritatea cazurilor, gripa poate fi tratată simptomatic, cu repaus la pat, hidratare adecvată și administrarea de antipiretice (paracetamol sau ibuprofen) pentru reducerea febrei și pentru a ameliora durerile musculare. Suplimentarea cu vitamine, îndeosebi C și D, este recomandată și în această perioadă. Trebuie evitată administrarea de aspirină la copii, deoarece există riscul de a dezvolta sindromul Reye, o complicație care, deși rară, este potențial grav.
Medicamente antivirale
Schema de tratament pentru gripă ar putea include și medicamente antivirale, cum ar fi:
- oseltamivirul;
- zanamivirul;
- baloxavirul.
Acestea pot fi administrate pentru a reduce durata și severitatea simptomelor. În schimb, aceste medicamente sunt eficiente doar dacă se administrează în primele 48 de ore de la debutul bolii. De asemenea, se recomandă ca formă de tratament pentru gripă la persoanele cu risc mai mare de complicații, cum ar fi vârstnicii, femeile gravide și persoanele cu boli cronice. Multe tulpini virale au început să devină rezistente la terapie antivirală, iar acest lucru subliniază, încă o dată, cât de importantă este utilizarea cu discernământ a acestor medicamente.
Tratamentul complicațiilor
Gripa, în unele cazuri, poate evolua spre complicații severe. Pneumonia bacteriană secundară, spre exemplu, este o complicație destul de frecventă, care necesită tratament cu antibiotic (doar într-un astfel de caz se recomandă antibioticul în caz de gripă). În cazul sindromului de detresă respiratorie acută, poate fi necesară spitalizarea și ventilația mecanică a pacientului în unitatea de terapie intensivă.
Sfaturi pentru prevenție
Principala modalitate de a preveni gripa o reprezintă vaccinarea anuală. Vaccinarea rămâne, în momentul de față, cea mai eficientă metodă de a preveni gripa și complicațiile asociate. Există două tipuri de vaccinuri antigripale disponibile: cele cu virusuri inactivate (IIV) și cele cu virus atenuat (LAIV). Vaccinul pentru gripă se actualizează anual pentru a corespunde tulpinilor care circulă în aer, astfel încât să ofere protecție maximă împotriva acestora. Vaccinarea antigripală se recomandă tuturor persoanelor cu vârsta de peste 6 luni și mai ales celor din grupele de risc. În timpul epidemiilor sezoniere se recomandă evitarea spațiilor aglomerate și purtarea măștii.
foto: shutterstock.com
