Genu varum e denumirea în latină pentru picioare cu genunchi în formă de O, adică o deviere a genunchiului în plan frontal, cu proeminența spre exterior. Aproape toți copiii se nasc cu genu varum, cu tălpile orientate una spre alta și mult spațiu între genunchi. În timpul primului an de viață, genunchii se apropie unul de altul, tibiile se îndreaptă, iar tălpile încep să se orienteze în jos, spre sol. În timpul acestui proces, cartilajele din picioare se întăresc și devin oase, iar genu varum dispare de la sine. Când copiii încep să meargă, procesul e de obicei complet și picioarele sunt drepte.
Uneori, copiii cu genu varum merg cu degetele de la picioare orientate spre interior sau se împiedică des sau par neîndemânatici. Aceste probleme dispar odată cu creșterea copilului. Dar copilul trebuie dus la ortoped dacă:
- picioarele nu se îndreaptă de la sine;
- curbura e asimetrică (picioarele au curburi la grade diferite);
- copilul șchioapătă sau nu poate alerga.
Genu varum, cauze şi factori de risc
Genu varum se dezvoltă cel mai des din cauza poziției fătului în uter. Dacă bebelușul prezintă în continuare diformitatea după ce depășește vârsta de doi ani, e posibil ca afecțiunea să aibă alte cauze, cum ar fi:
- Rahitismul. Rahitismul e cauzat de o deficiență de calciu sau vitamina D care face oasele copiilor moi și slabe, motiv pentru care devin crăcănate și sunt predispuse la fracturi.
- Boala Blount sau tibia vara e o tulburare neobișnuită a creșterii, caracterizată prin osificarea dezorganizată a tibiei. E mai întâlnită la copiii supraponderali și copiii care încep să meargă foarte devreme.
- Osteocondrodisplazia, un grup divers de boli ale oaselor care se manifestă prin diformități ale extremităților și ale coloanei.
- Nanismul. Nanismul e o afecțiune medicală caracterizată printr-o statură cu mult inferioară celei medii. Cel mai răspândit tip de nanism e cauzat de o tulburare a creșterii oaselor numită acondroplazie. Această tulburare poate cauza genu varum.
- Osteomielita sau alte infecții severe ale oaselor.
- Intoxicarea cu fluor sau plumb.
Genu varum, protocol de diagnostic
Pe lângă faptul că genunchii unui copil cu genu varum nu se ating, mai există și alte simptome ale acestei afecțiuni:
- dureri în șolduri sau genunchi;
- lipsă de mobilitate la nivelul șoldurilor;
- dificultăți la mers sau alergat;
- instabilitate a genunchilor.
De obicei, ca doctorul să poată diagnostica genu varum, pune întrebări despre istoricul medical al pacientului, cere o radiografie ca să vadă oasele picioarelor sau analize de sânge ca să stabilească dacă afecțiunea e cauzată de rahitism sau de alte eventuale boli.
Genu varum, opțiuni de tratament
Până la vârsta de doi ani, genu varum nu se tratează. Se ține copilul sub observație și se așteaptă ca afecțiunea să dispară de la sine. Dacă diformitatea se agravează după această vârstă, există mai multe opțiuni de tratament, care includ:
- kinetoterapia;
- fizioterapia;
- masajul terapeutic;
- orteza medicală.
Dacă afecțiunea e cauzată de rahitism, trebuie tratată boala și, în timpul tratamentului, copilul trebuie să stea cât mai puțin în picioare.
În cazurile grave de genu varum, e necesar tratamentul chirurgical prin secționare osoasă, urmată de corecția axei și fixarea osului. Kinoterapia este esențială după această operație.
Lăsată netratată, genu varum poate evolua într-o artroză a genunchiului.
Ce înseamnă genu valgum?
Genu valgum, cunoscută și sub numele popular de „genunchii în X”, e o afecțiune în care genunchii se înclină spre interior, iar gleznele au o distanță de aproximativ 8 centimetri între ele. Este una dintre cele mai frecvente cauze de dureri la nivelul articulațiilor.
Genu valgum e răspândită la copii mici, cu vârste între 3 și 5 ani. Până la vârsta de 7 ani, se corectează de la sine, în 99 la sută din cazuri.
Simptomele de genu valgum includ:
- rigiditate la nivelul încheieturilor;
- dureri la genunchi;
- mers șchiopătat;
- labele picioarelor nu se ating când genunchii sunt lipiți;
- grad redus de mobilitate a șoldurilor;
- dificultăți la mers sau alergat;
- instabilitatea genunchilor.
Genu valgum, cauze şi factori de risc
Genu valgum poate apărea din cauza unei boli congenitale, dar și din alte cauze:
- infecție sau un traumatism la genunchi sau la picior;
- deficiență de calciu sau vitamina D;
- obezitate (greutatea pune presiune pe genunchi și contribuie la deformarea picioarelor);
- artrită la genunchi;
- osteomielită;
- tumori benigne ale osului;
- fracturi vindecate greșit.
Genu valgum, protocol de diagnostic
Doctorul ortoped verifică istoricul medical și familial al pacientului, ca să poată detecta eventuale boli congenitale. Examinează picioarele și mersul persoanei și, de obicei, cere o radiografie care să-i confirme diagnosticul.
Genu valgum, opțiuni de tratament
Tratamentul pentru genu valgum depinde de cauza și severitatea simptomelor.
De exemplu, dacă afecțiunea e cauzată de rahitism, doctorul va prescrie o cură de calciu cu vitamina D.
Dacă genu valgum e cauzat de obezitate, i se recomandă pacientului un program nutrițional sau un anumit tip de exerciții fizice pentru întărirea mușchilor din picioare. Întinderile specifice sunt foarte utile în ameliorarea simptomelor.
Pentru cazurile ușoare de genu valgum, genunchii pot fi repoziționați cu ajutorul unor orteze medicale. Dacă această metodă nu funcționează, se recomandă osteotomia, o intervenție chirurgicală care implică tăierea și refixarea oaselor pentru corectarea poziției genunchilor.
Dacă genu valgum apare la persoane în vârstă de peste șaizeci de ani, acestora li se efectuează o operație de înlocuire a articulației genunchiului sau artroplastie. Aceasta e o procedură sigură și eficientă și are ca efecte dispariția durerilor și corectarea diformității genunchilor.
Foto: shutterstock.com
