Tonul în conservă este nelipsit din multe bucătării, însă cât de bun este pentru sănătate? Bogat în proteine, cu un preţ accesibil, acesta poate avea un termen de expirare şi de câţiva ani. Există însă riscuri la care te expui atunci când îl consumi?
Conservarea în ulei sau în apă îi pot afecta valoarea nutritivă
Sursă bogată de proteine, cu un conţinut scăzut de grăsime şi puţine calorii, tonul conservat în ulei are un conţinut caloric mai ridicat, decât cel conservat în apă.
Totodată, tonul în conservă conţine mult mai mult sodiu, decât varianta proaspătă. Valoarea nutriţională poate să varieze de la un brand la altul, de aceea este important de fiecare dată să verificăm ambalajele.
Se pare că tonul conservat în apă, are un conţinut mai mare de acid docosahexaenoic (DHA), un acid gras Omega-3 care este o componentă structurală primară a creierului uman, a cortexului cerebral, pielii şi retinei. Acest acid este deosebit de important pentru sănătatea creierului şi a ochilor. Atât tonul în conservă, cât şi cel proaspăt sunt o sursă importantă de vitamine şi minerale, inclusiv vitamina D, seleniu şi iod.
Beneficii
Tonul în conservă este o sursă accesibilă de proteine, care menţine senzaţia de saţietate timp îndelungat. În plus, se poate păstra chiar şi până la 5 ani. Conţine puţine calorii, fiind o variantă ideală şi pentru dietele de slăbire.
Are un conţinut scăzut de grăsimi, fiind o bună sursă de Omega-3. Astfel, tonul în conservă poate ajuta la creşterea dozei de Omega-3 din meniul zilnic, care ajută la menţinerea sănătăţii inimii, a creierului şi a ochilor. Anumite studii arată că poate chiar diminua inflamaţia din organism.
Bogat în vitamina D şi seleniu, tonul în conservă aduce un aport important de vitamine şi minerale, putând fi cu uşurinţă integrat într-o dietă sănătoasă.
Acizii graşi Omega-3: beneficii pentru tulburările de dispoziţie
Tonul în conservă, posibile aspecte negative
Există pericolul ca tonul să fie contaminat cu metale grele, precum mercurul. Specialiştii atrag atenţia cu privire la faptul că o expunere constantă la mercur poate cauza serioase probleme de sănătate, afectând inclusiv sistemul nervos.
Pentru că tonul este un peşte care se hrăneşte cu alţi peşti mai mici, posibil contaminaţi la rândul lor cu mercur, există un risc mai mare de a prezenta valori mai crescute, spre deosebire de somon de exemplu.
În cazul adulţilor, s-a constatat că un consum mare de peşte contaminat cu mercur săptămânal, creşte riscul oboselii accentuate. Femeile însărcinate ar trebui de asemenea să limiteze consumul de ton în conservă, pentru dezvoltarea sănătoasă a fătului, întrucât există riscul ca acesta să conţină o cantitate prea mare de mercur.
Concluzie
Este recomandat ca tonul în conservă să fie consumat ocazional, iar eticheta produsului să fie citită cu atenţie.
Cele mai sănătoase tipuri de ton, cu un conţinut mai scăzut de mercur, sunt cele de mici dimensiuni, precum bigeye şi skipjack.
Alegeţi tonul conservat în apă, care reprezintă o variantă mai sănătoasă şi mai puţin bogată în calorii.
