Tehnica de imagerie medicala bazata pe detectarea – cu o camera speciala – a radiatiilor gamma emise de o substanta radioactiva introdusa in organism (scintigrafie), ceea ce permite obtinerea de imagini in sectiune (tomografii) ale diferitelor organe. Cele doua aplicatii majore ale tomoscintigrafiei sunt explorarea inimii si cea a creierului.
Contraindicatii – Ca pentru orice scintigrafie, trebuie luate precautii deosebite in caz de sarcina si alaptare.
Tehnica – Tomoscintigrafia consta in reprezentarea in trei dimensiuni a unei parti a corpului, plecand de la sectiuni zise tomografice, obtinute, la randul lor, prin combinarea a numeroase imagini luate sub unghiuri diferite. Acestea din urma sunt imagini scintigrafice, obtinute prin inregistrarea radiatiei gamma emise de o substanta radioactiva (trasor radioactiv) introdusa in organism.
Desfasurare – Dispozitivul cel mai curent utilizat este un tomograf, constituit dintr-o camera gamma (camera speciala sensibila la radiatiile gamma) fixata de un suport capabil sa se invarta in jurul corpului pacientului si sa inregistreze astfel imagini sub diferite unghiuri. Ordinatorul asociat camerei gamma determina radioactivitatea continuta in fiecare volum elemental sau voxel, al organului studiat.
Pacientul, caruia i s-a injectat pe cale intravenoasa sau i s-a dat sa inghita sau sa inhaleze trasorul radioactiv, este alungit. Detectorul camerei gamma este pus in fata organului de studiat, perpendicular pe axul principal al corpului, apoi incepe sa se roteasca lent in jurul acestei axe intr-o miscare fie continua, fie fractionata (miscare "pas cu pas"). Rotatia poate, dupa caz, sa fie completa sau partiala, din doar o jumatate de tura. Durata sa este de 10 pana la 20 minute, in functie de cantitatea de radioactivitate concentrata in regiunea studiata. La iesirea fazei de inregistrare (faza zisa "de achizitie"), informatiile intrate in memoria ordinatorului sunt tratate pentru a furniza, dupa efectuarea calculelor, imaginile sectiunii.
Avantaje si inconveniente – Comparate cu imaginile scintigrafiei clasice, care confera o reprezentare in doua dimensiuni a structurii studiate, imaginile in sectiune ale tomoscintigrafiei permit reperarea cu o precizie crescuta a anomaliilor de repartitie a trasorului, usurand astfel localizarea leziunii. In plus, spre deosebire de imaginile in sectiune obtinute la scanerul cu radiatie X, tomoscintigrafiile sunt alipite, ceea ce permite reconstruirea imaginilor dupa unghiuri diferite pentru a usura reperarea anomaliilor.
Principalul inconvenient al acestei tehnici rezida in faptul ca studiul unui fenomen este dificil atunci cand el evolueaza repede. Pentru inima, se poate totusi evita aceasta dificultate sincronizand luarea de imagini cu contractiile cardiace prin intermediul unei electrocardiograme. Tomoscintigrafia poate realiza astfel sectiuni reprezentand timpii succesivi ai contractiei cardiace. In engleza, Single Photon Emission Computed Tomography (Spect).
Sinonim: tomoscintigrafie.
