Examen radiologic care utilizeaza tomodensitometrul, ori scanerul cu radiatii X, care permite obtinerea, sub forma de imagini numerice, a unor sectiuni foarte fine ale organelor examinate.
Indicatii – Scanografia permite cercetarea afectiunilor care au sediul in cap (creier, hipofiza, ochi si cai optice, cavitati sinuzale si rinofaringiene, in rachis si in maduva spinarii, in torace, in abdomen, in bazin si in membre (schelet).
Tehnica – Scanografia consta in masurarea diferentelor de absorbtie ale unui fascicul ingust de radiatii X de catre diferite tesuturi pe care le traverseaza, cu ajutorul unor detectori sensibili plasati in jurul aparatului, ca o coroana. Cantitatea de radiatii X furnizata fiind cunoscuta, este posibil sa se calculeze Pornind de la fiecare detector, diametru dupa diametru de rotatie, cantitatea de radiatii X absorbita de structurile anatomice examinate, fasciculul de radiatii X este mobil si se invarteste in jurul corpului in acelasi plan. Un ordinator culege punct cu punct informatiile obtinute, le transcrie sub forma de imagine printr-un afisaj in nuante de cenusiu si reda sectiunea anatomica pe un ecran. Sectiunile sunt perpendiculare pe axa mare a corpului. Unele programe pe calculator permit actualmente construirea unor imagini in trei dimensiuni plecand de la sectiunile obtinute. Imaginile sunt reproduse apoi pe un film fotografic.
Pregatire si desfasurare – Un produs iodat de contrast este necesar adesea pentru a vizualiza mai bine organele. Acest produs este fie injectat intr-o vena a plicii cotului printr-un cateter subtire, fie este inghitit. Pacientul trebuie sa se afle a jeun si nici sa nu fi baut, nici sa nu fi fumat de cel putin sase ore inainte de examen.
Scanerul cu radiatii X formeaza un cadru mare, in centrul caruia se afla o deschidere circulara care permite trecerea unui pat glisant. Pacientul este alungit pe acest pat care se deplaseaza pe axul aparatului. Fasciculul de radiatii X se roteste in jurul regiunii de examinat si fiecare sectiune este realizata separat in cateva secunde, timp in care bolnavul trebuie sa fie total imobil si eventual sa-si tina respiratia. Intre doua sectiuni succesive, patul se deplaseaza cu unul pana la cativa milimetri, in functie de organul care trebuie examinat. Examenul dureaza intre 15 si 45 minute.
Contraindicatii si precautii – Scanografia nu este practicata la femeia gravida din cauza pericolelor pe care le prezinta radiatiile X pentru fat.
Daca examenul necesita injectarea unui produs de contrast iodat si atunci cand pacientul a prezentat deja anterior manifestari alergice fata de acest produs (criza de astm, eczema, alergie la iod etc.), medicul prescrie acestuia un tratament antialergic, de urmat in timpul celor 3 zile care preced examenul.
Persoanele care sufera de insuficienta renala trebuie sa bea mai multe lichide in perioada care precede examenul si care urmeaza tomodensitometriei, ori chiar sa fie puse sub perfuzie pentru a fi mai bine hidratate.
Subiectul trebuind sa nu se miste in timpul examenului, medicul poate recurge la practicarea unei sedari profunde in cazul copiilor sau al subiectilor anxiosi.
Tomodensitometria este un examen complet nedureros.
Sinonime: scanografie, tomodensitometrie, scan RX, tomografie axiala computerizata (T.A.C.).
