HPV (human papillomavirus, papilomavirusul uman) este un virus ADN circular, dublu catenar și neîncapsulat, responsabil de etiologia mai multor tipuri de leziuni epiteliale și cancer. Infecția se poate manifesta cu apariția de veruci cutanate și anogenitale care, în funcție de subtip, au un potențial semnificativ de a evolua spre carcinom. Există peste 200 de subtipuri de HPV. Riscul de infecție crește semnificativ odată cu creșterea numărului de parteneri sexuali, întrucât acest virus se transmite îndeosebi prin contact sexual. De altfel, persoanele care prezintă deja infecție cu HPV au un risc și mai mare de a se infecta suplimentar și cu alte tulpini virale.
În practica clinică, infecția cu HPV este implicată în etiologia mai multor tipuri de cancere: cel laringian, oral, pulmonar și anogenital. Subtipurile 6 și 11 sunt cu risc scăzut și infecția activă se prezintă cu formare de condiloame (negi) și leziuni precanceroase cu grad scăzut. Subtipurile 16 și 18 de HPV sunt considerate a fi cu risc ridicat, responsabile de apariția leziunilor de natură intraepitelială care evoluează deseori spre afecțiuni maligne. Este important de reținut, de fapt, că infecția izolată cu HPV poate duce la cancer doar în urma expunerii la factorii declanșatori, cum ar fi fumatul, expunerea la lumină ultravioletă, sarcina, imunosupresia și deficitul de B9.
Cele două tipuri principale de papilomavirus uman
Grupul HPV reunește peste 200 de virusuri înrudite, dintre care unele tulpini se răspândesc mai ales prin contact sexual (vaginal, anal sau oral). În funcție de potențialul de a se ajunge de novo la malignizare postinfecțioasă, tipurile de HPV cu transmitere sexuală se împart în două grupe, cu mențiunea că această încadrare reunește principalele tipuri de papilomavirusuri umane care, odată ce inițiază infecția, duc și la apariția simptomelor clinice:
- HPV cu risc înalt: provoacă mai multe tipuri de cancer. Există 12 subtipuri HPV considerate a fi cu risc ridicat: HPV 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59. Dintre acestea, tipurile 16 și 18 sunt responsabile de majoritatea tipurilor de cancere asociate infecției (de exemplu, aproximativ 70% din cazurile de cancer de col uterin). Cu toate acestea, și alte subtipuri ar putea duce la infecții serioase, în funcție de starea imunitară a gazdei.
- HPV cu risc scăzut: cauzează rareori cancer (dar nu se exclude riscul), iar câteva subtipuri pot duce la apariția verucilor pe sau în jurul organelor genitale, gurii, anusului, mucoaselor, gâtului. Când negii se formează la nivelul laringelui sau tractului respirator, procesul indică papilomatoza respiratorie, care poate duce la probleme de respirație (infecție cu subtipurile 6 și 11, de cele mai multe ori).
Manifestările infecției cu HPV pot varia atât în funcție de locul infectat, cât și de subtipul viral implicat. Negii cutanați, cum ar fi verruca vulgaris sau verruca plantaris, apar deseori ca parte a infecției virale cu subtipurile HPV 1, 2, 4, 27 sau 57. Majoritatea verucilor anogenitale, cum ar fi condiloamele acuminate, sunt cauzate de subtipurile HPV 6 și 11 (responsabile și de boala numită papilomatoză respiratorie recurentă juvenilă și adultă). Leziunile precanceroase și cele canceroase ale colului uterin, zonelor anogenitale masculine și feminine și zonei orofaringiene sunt cel mai frecvent cauzate de subtipurile HPV 16 și 18, cu risc ridicat de cancer cervical.
Atât subtipurile HPV cu risc scăzut, cât și cele cu risc ridicat (α-papilomavirusuri) se transmit, în mod obișnuit, prin contact sexual, dar pot fi răspândite și prin fomite infectate, contactul cu leziuni infectate. Conform studiilor epidemiologice, prevalența HPV-ului genital la adulții care au vârsta cuprinsă între 18-59 de ani este 45,2% în rândul bărbaților și 39,9% în rândul femeilor. Infecțiile cu anumite subtipuri dispar chiar fără nicio intervenție și fără a provoca simptome la câteva luni după infecția inițială. Totuși, în prezența factorilor declanșatori, pe fondul existenței unei stări imunodepresive, infecția cu alte subtipuri poate provoca probleme de sănătate.
Legătura de cauzalitate dintre infecția cu HPV și riscul de cancer
E6 și E7 sunt oncoproteine care inactivează proteinele antitumorale p53 și pRb. În urma acestei inactivări, au loc dereglări la nivelul ciclului celular, ceea ce duce la proliferare excesivă și, în cele din urmă, la transformarea neoplazică a țesutului afectat. Virusul rămâne relativ inactiv în stadiul infecțios timpuriu, dar împiedică celula să intre în starea de repaus (G0). HPV infectează celulele, iar celulele infectate cresc și se maturizează, producția de virioni crește, urmează etapa de dispersie virală. Ca urmare a creșterii producției de virioni în leziunile determinate de HPV, apare hipertrofierea țesutului afectat și, în funcție de caz, transformarea malignă a leziunilor.
Principalele tipuri de cancer asociate infecției cu papilomavirusul uman sunt:
- Cancerul anal: peste 90% din cazurile de cancer anal sunt cauzate de infecția cu HPV. Atât incidența, cât și rata deceselor cauzate de cancerul anal, sunt în creștere.
- Cancerul de col uterin: practic, toate tipurile de cancer de col uterin sunt cauzate de infecția cu HPV. Screening-ul de rutină pentru infecție îl reprezintă testul HPV și testul Papanicolau (Babeș-Papanicolau). Incidența cancerului de col uterin este mult mai mare în rândul celor care își fac rar sau chiar niciodată un astfel de test (în mod normal, trebuie repetat anual, și la 6-9 luni în contextul existenței anumitor suspiciuni).
- Cancerul orofaringian (cancerul de gât): procesul oncogenezei începe la nivelul țesuturilor orofaringelui. Aproximativ 70% din cazurile de cancer orofaringian sunt cauzate de infecția cu HPV. Cancerul bucal (oral) nu trebuie confundat cu cancerul orofaringian.
- Cancerul penian: majoritatea cancerelor peniene apar în urma infecției cu HPV (63% dintre cazuri). Cancerul penian este o formă rară de cancer care se dezvoltă pe sau sub prepuț (pliu cutanat care acoperă partea anterioară a penisului).
- Cancerul vaginal: majoritatea cazurilor de cancer vaginal (75%) sunt cauzate de infecția cu acest virus.
- Cancerul vulvar: peste 69% din cazurile de cancer vulvar sunt cauzate de infecția cu acest agent viral.
- Cancer colorectal: 141.270 cazuri în 2016 (la nivel mondial);
- Carcinomul cu celule scuamoase: infecția cu ß-papilomavirusurile precum subtipul 5, 8.
- Verucile anogenitale precanceroase (cu grad scăzut sau ridicat de risc) apar în aproximativ toate cazurile de infecției cu papilomavirusul uman.
Cancerul de col uterin poate fi prevenit
Cancerele asociate infecției cu papilomavirusul uman însumează, la nivel mondial, aproximativ 630.000 de noi cazuri în fiecare an (aproximativ 5% din toate tipurile de cancer). Cancerul de col uterin este al IV-lea cel mai frecvent cancer diagnosticat la nivel mondial în rândul femeilor. De asemenea, doar în 2020 a provocat peste 342.000 de decese, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Ca urmare a faptului că simptomele asociate infecției pot apărea chiar și la distanță de ani din momentul infecției inițiale, este greu de stabilit momentul inoculării virale. Din acest motiv, testarea periodică, anuală, este esențială pentru a se preveni complicațiile asociate.
În România, infecția cu papilomavirusul uman este responsabilă anual de peste 4.340 de cazuri de cancer de col uterin și peste 1.900 de decese în rândul femeilor diagnosticate. Astfel, cancerul de col uterin devine al treilea cel mai frecvent diagnosticat cancer în rândul persoanelor de sex feminin (după cancerul mamar și cancerul colorectal). Cancerul de col uterin, respectiv infecția cu papilomavirusul uman, poate fi prevenit prin vaccinare anti-HPV. Există și tratament pentru infecție, însă eficiența terapeutică depinde direct proporțional de momentul în care s-a certificat agentul viral: cu cât tratamentul se inițiază mai rapid, cu atât rezultatele sunt mai favorabile.
Foto: Shutterstock
