Urticaria este o afecțiune dermatologică foarte frecvent întâlnită, caracterizată de apariția unor papule eritemato-edematoase (roșii și umflate) pruriginoase bine delimitate, care au dimensiuni și distribuție variabilă. Această afecțiune poate avea un caracter acut sau cronic și este frecvent declanșată de alergii (hipersensibilitate de tip I mediată IgG) și activarea mastocitelor, precum și a bazofilelor.
De asemenea, există mai multe tipuri de urticarie, unele forme având la bază și anomalii ale sistemului complementului. Se estimează că aproximativ 15-20% din populație se confruntă cu diferite tipuri de urticarie, cu o incidență ușor mai ridicată în rândul femeilor.
Forma acută este cea mai frecvent întâlnită, în timp ce urticaria cronică afectează în jur de 3% din populația generală. Urticaria poate apărea izolată sau în asociere cu angioedem, caz în care afectează țesuturile profunde, în special la nivelul pleoapei, buzelor și laringelui, putând deveni chiar o urgență medicală. Leziunile specifice pot interesa fie dermul, fie hipodermul, în ultimul caz fiind vorba despre o afectare mult mai profundă și mecanisme fiziopatologice cu severitate mai mare. Alternativele de tratament sunt multiple, iar eficiența, de altfel, este variabilă atât în funcție de tipul de urticarie, cât și în funcție de particularitățile biologice ale pacientului.
Ce este urticaria și cum apare?
Atât urticaria, cât și angioedemul, apar ca urmare a activării mastocitelor și bazofilelor. Printr-un proces de degranulare, mastocitele eliberează mediatori proinflamatori, cum ar fi histamina. Aceasta se leagă de receptorii histaminergici localizați pe celulele endoteliale și, de asemenea, pe nervii senzoriale. Legarea histaminei de receptori induce creșterea permeabilității vasculare și, astfel, edem dermic localizat. Vasodilatație duce la apariția eritemului (înroșirea pielii). Mai mult, legarea de receptorii histaminergici de pe nervii senzoriali duce la stimularea constantă a terminațiilor nervoase, de unde și pruritul intens asociate cu diferitele tipuri de urticarie.
Activarea mastocitelor poate fi de natură imunologică sau non-imunologică. Spre exemplu, cea imunologică, care stă la baza anumitor tipuri de urticarie, este considerată o reacție adaptativă, hipersensibilitate de tip 1, mediată de imunoglobulina E. De asemenea, a mai fost observată și implicarea altor complexe precum imunoglobulina G (hipersensibilitate de tip 2) și complexele imune circulante (hipersensibilitate de tip 3), mai rar limfocitele T (hipersensibilitate de tip 4). Activarea non-imunologică a mastocitelor, cu apariția anumitor tipuri de urticarie, este mediată de factori fizici – anumite molecule de origine alimentară, factori de mediu, medicamente.
Tipuri de urticarie
Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de urticarie, după cum urmează:
Urticaria acută
Are o durată <6 săptămâni și este cea mai frecventă formă. Cel mai adesea, este cauzată fie de alergeni alimentari (lapte, ouă, fructe de mare), medicamente (antiinflamatoare, antibiotice sau opioide), înțepături de insecte, infecții virale. Alternativele de tratament sunt limitate și în mod uzual vizează ameliorarea simptomelor.
Urticaria cronică
Are o durată >6 săptămâni și este adesea recurentă, cu episoade de remisie și acutizare. La bază poate avea o gamă variată de cauze, motiv pentru care se împarte în subtipul urticariei cronice spontane (idiopatice) și urticariei cronice induse (deseori determinată de stimuli fizici, infecții susținute). Alternativele de tratament sunt mult mai limitate, iar suportul este simptomatic.
Urticaria fizicală
Denumită și „urticarie fizică”, aceasta este declanșată de diferiți agenți fizici. Există mai multe tipuri de urticarie fizicală:
- dermografismul: se prezintă cu leziuni liniare induse deseori de infecții, diferite tratamente medicamentoase;
- urticaria la frig: leziunile apar în special pe zonele expuse la temperaturi scăzute, cum ar fi mâinile, fața, gâtul, mai ales iarna;
- urticaria solară: apare ca urmare a expunerii la radiațiile ultraviolete;
- urticaria de presiune: apare după aplicarea unei presiuni prelungite pe piele;
- urticaria colinergică: este indusă de exerciții fizice intense, stres, de creșterea temperaturii corpului, transpirația excesivă;
- urticaria la vibrații: indusă de expunerea la diferite surse de vibrații;
- urticaria la cald: indusă de băile foarte fierbinți, temperaturile ridicate, ingestia alimentelor fierbinți;
- urticaria acvagenică: apare în mod obișnuit după contactul cu apa.
Aceste tipuri de urticarie necesită tratament, de cele mai multe ori, individualizat. În populația generală, au o răspândire variabilă.
Urticaria de contact
Se declanșează prin expunerea pielii la substanțe potențial iritante, cum ar fi latexul, praful sau mucegaiul, acarieni, anumite alimente și cosmetice.
Urticaria autoimună
Se asociază cu diferite afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic și sindromul Sjögren, uneori cu tiroidita Hashimoto.
Urticarie – cauze și factori de risc
După cum se poate observa, există mai multe tipuri de urticarie, fiecare având cauze specifice. De asemenea, alternativele de tratament se individualizează în funcție de tipul clinic. Etiologia urticariei este multifactorială, iar identificarea cauzei de bază poate fi dificilă:
- alergeni alimentari: lapte, ouă, nuci, crustacee, căpșuni, aditivi alimentari;
- medicamente: antibiotice (peniciline, cefalosporine), antiinflamatoare nesteroidiene, beta-lactamine, opioide;
- infecții virale și bacteriene: virusul Epstein-Barr, virusurile hepatice, infecții streptococice;
- boli autoimune: lupus, tiroidită autoimună, sindrom fosfolipidic;
- factori fizici și de mediu: căldură, frig, presiune, vibrații, leziuni, transpirație, mușcături și înțepături de insecte;
- factori psihologici: stresul (care de cele mai multe ori exacerbează episoadele de urticarie).
Drept urmare, de cele mai multe ori este important ca pacientul cu urticarie să identifice care a fost factorul declanșator al bolii. În primă instanță, alternativele de tratament au în vedere mai ales ameliorarea simptomelor asociate, deoarece toate aceste tipuri de urticarie pot fi deosebit de supărătoare prin simptomatologie.
Urticarie – simptome și manifestări
În general, deși există mai multe tipuri de urticarie, acestea tind să se manifeste relativ similar. Pacientul cu urticarie prezintă simptome precum:
- papule eritemato-edematose (roșii, umflate, asemănătoare cu înțepăturile de insecte sau cu urzicăturile) de diverse dimensiuni, bine delimitate, ieșite în relief;
- mâncărimi intense, exacerbate de căldură și de frecare;
- caracterul fugace al leziunilor, existând o tendință ca acestea să dispară în mai puțin de 24 de ore, dar să reapară ulterior în aceeași sau în altă zonă;
- senzația de arsură, usturime;
- leziunile pot apărea oriunde la nivelul pielii, dar de obicei apar la nivelul feței, în jurul gurii și ochilor, la nivelul mâinilor, antebrațelor și gambelor.
Angioedemul reprezintă un edem profund, localizat la nivelul buzelor, pleoapelor, laringelui și de obicei indică o reacție alergică mai severă. În anumite cazuri, urticaria cu debut brusc poate fi un semn de anafilaxie, cu bronhospasm, colaps cardiovascular, ceea ce necesită tratament de urgență.
Tratament și soluții pentru urticarie
Alternativele de tratamente pentru diferitele tipuri de urticarie sunt variabile. Pacientului îi este recomandat, în mod obișnuit, să identifice factorul declanșator și să îl evite pe cât este posibil. Alternativele de tratament de primă linie includ antihistaminice H1 de generația a II-a, cum ar fi loratadină, cetirizină, fexofenadină, iar în formele mai severe antihistaminice H1 de generația I (difenhidramină, hidroxizină), dar trebuie avut în vedere că acestea au efect sedativ. În caz de urticarie severă sau angioedem, se pot administra corticosteroizi sistemici (prednison, 20-40 de miligrame pe zi), dar pentru o perioadă scurtă de timp din cauza riscului de efecte adverse.
Pentru formele de urticarie rezistente la tratament clasic, se pot folosi inhibitori ai receptorilor H2 (ranitidina, famotidina), în combinație cu antihistaminicele H1. Alternative mai actuale, de asemenea, includ anticorpii monoclonali (omalizumab) care s-au dovedit a fi eficienți în cazul urticariei cronice spontane refractare la terapia clasică. Aceștia blochează IgE și previn, astfel, activarea mastocitelor și degranularea acestora. Imunomodulatoarele precum ciclosporina A se recomandă în cazurile severe și extinse, dar necesită monitorizare. Adrenalina (epinefrina 0,3-0,5 miligrame IM) este absolut indispensabilă în cazul apariției unui șoc anafilactic.
Sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce riscul de a dezvolta urticarie și exacerbarea simptomelor în timpul unui episod de acutizare, se recomandă următoarele:
- evitarea pe cât este posibil a factorilor declanșatori;
- adoptarea unor tehnici eficiente de a gestiona stresul (yoga, mindfulness, terapie, tehnici de respirație conștientă);
- adoptarea unei diete echilibrate și complexe, bogate în fructe și legume;
- evitarea temperaturilor extreme;
- hidratarea constantă a pielii, mai ales după duș sau baie;
- evitarea folosirii produselor de igienă personală care conțin coloranți, parfum, alcool;
- evitarea băilor fierbinți.
Deseori este recomandat ca persoana cu urticarie să țină un jurnal în care să noteze ce anume a consumat (fiind cunoscut că alimentația joacă un rol important în apariția episoadelor acute sau exacerbarea simptomelor), astfel încât să poată identifica eficient eventualul factor declanșator.
Foto: shutterstock.com
