Se pare ca acum 6.500 de ani s-a descoperit prima plomba dentara, respectiv un dinte plombat cu ceara de albine, asadar tratamentele stomatologice de tipul plombelor dentare dateaza din cele mai vechi timpuri. Pentru multi dintre noi, plombatul dintilor a inceput din copilarie din pacate si, de multe ori, amintirea vizitei la dentist in acele vremuri nu e tocmai una placuta.
Primele dureri resimtite in urma unui tratament stomatologic in care ne-a fost plombat un dinte lasa „urme” in memoria noastra, mai ales ca pe vremuri unele plombe dentare trebuiau schimbate la cativa ani.
Tipurile de plombe dentare se clasifica in functie de materialele utilizate si de forma cavitatii dentare rezultate in urma prepararii si curatarii procesului carios.
Cate tipuri de plombe dentare exista?
Cele mai vechi si cunoscute plombe sau obturatii sunt cele metalice, asa-numitele plombe de amalgam realizate dintr-un aliaj de mercur si pulbere de argint sau metale (cupru, zinc, seleniu). Acest tip de plomba are o serie de dezavantaje, deoarece amalgamul se contracta sau se dilata la variatii de temperatura, favorizand in timp patrunderea microorganismelor existente in saliva in interiorul dintelui. Se declanseaza astfel atacul bacterian asupra peretilor interni ai cavitatii, in final ajungandu-se la infectarea pulpei dentare (nervului) si pierderea vitalitatii dintelui in cauza, dar si la o predispozitie la fracturare. Alt dezavantaj este ca, din cauza continutului de mercur, sunt considerate usor toxice pentru organism.
Plombele dentare din cimenturi ionomere de sticla au aderenta mare pe suprafetele dentare si au chiar proprietati antibacteriene. Nu sunt scumpe din punct de vedere al costurilor si sunt realizate in mai multe nuante de culoare dentara.
Plombele dentare din rasini compozite sunt formate din materiale plastice realizate la culoarea dintilor, combinate cu dioxid de siliciu. Aceste tipuri de plombe au fost limitate la inceput la grupurile de dinti frontali, pentru ca nu sunt suficient de rezistente pentru a suporta presiunea si fortele de frecare generate de dintii situati in zonele posterioare ale arcadelor dentare in timpul masticatiei. In ultimii ani, aceste tipuri de plombe au fost imbunatatite, si astazi pot fi utilizate fara probleme pe dintii posteriori ai arcadelor. Nu prezinta riscuri in ceea ce priveste toxicitatea organica, au durabilitate si reabiliteaza fizionomia dentara.
Plombele dentare din materiale compozite fotopolimerizabile sunt in acest moment cea mai reusita alegere in obturarea cavitatilor dentare rezultate in urma proceselor carioase si nu numai. Compozitele fotopolimerizabile sunt realizate din material pe baza de polimeri compoziti si trec in stare solida in cateva zeci de secunde doar sub influenta luminii ultraviolete. Sunt cele mai recomandate plombe, deoarece au calitati estetice deosebite, fiind realizate in cea mai larga gama de nuante ale tesuturilor dentare, avand posibilitatea ca medicul sa aleaga si sa potriveasca individual culoarea pentru majoritatea dintilor oricarui pacient. Acest tip de plombe se poate aplica fara contraindicatii la orice dinte de pe arcada dentara.
Un alt tip de plomba usor exclusivista este Inlay-ul si Onlay-ul din ceramica. Sunt plombe realizate din ceramica in laborator si restaureaza cu succes suprafetele afectate ale dintilor prin tehnici de procesare a plombelor albe de portelan. Se remarca printr-o estetica superioara, rezistenta la presiunile masticatorii si mentinerea indelungata. Din punct de vedere al costurilor trebuie mentionat ca sunt asemanatoare cu cele confectionate din metale scumpe (aur), dar pretul ridicat este justificat de calitatile de necontestat ale acestor tipuri de lucrari.
Dr. Realini Lupsa
Medic stomatolog
