Miocardita reprezinta inflamatia muschiului inimii (miocardului) si, in multe cazuri, nu prezinta simptome. Cauzele miocarditei pot fi variate. Acestea includ infectii virale, bacteriene, fungice, anumite boli inflamatorii sistemice (boala Crohn, lupus eritematos sistemic, colita ulcerativa, poliartrita reumatoida etc.), anumite medicamente (antibiotice, antihipertensive, anticonvulsivante), reactii alergice la anumite substante.
Expunerea la agentii fizici (radiatii, insolatie, hipotermie) si chimici (monoxid de carbon, arsenic, plumb, mercur) este si ea implicata in aparitia miocarditei.
Tipuri de miocardita
Miocardita se poate clasifica in mai multe moduri, insa, recent, a fost propusa urmatoarea clasificare din punct de vedere clinic:
-
Miocardita acuta subclinica posibila. Miocardita subclinica, fara simptome specifice, poate fi marcata prin cresterea troponinei (marker cardiac ce sustine anumite leziuni cardiace) sau prin EKG (masoara activitatea electrica a inimii), dupa o infectie virala acuta, ca rezultat al unor efecte adverse ale medicamentelor sau, in cazuri rare, dupa vaccinare. Riscul de a dezvolta insuficienta cardiaca sau aritmii in urma miocarditei subclinice nu este cunoscut.
-
Miocardita acuta posibila. Diagnosticul miocarditei acute este bazat pe unul din patru sindroame clinice care pot fi identificate:
-
Durerea in piept;
-
Insuficienta cardiaca acuta (incapacitatea inimii de a pompa sange);
-
Sincopa;
-
Miopericardita (inflamatia foitelor seroase care invelesc inima).
-
Miocardita precisa. Diagnosticul este bazat pe confirmarea histologica a tesutului inimii. O parte din tesut este examinata cu ajutorul microscopului, pentru a observa prezenta celulelor inflamatorii specifice care, in mod normal, sunt absente.
Metode de tratament in miocardita
Tratamentul miocarditei depinde de cauza aparitiei acesteia. Medicul, prin metoda de tratament aleasa, va incerca atat tratarea, cat si prevenirea si controlul complicatiilor miocarditei.
Este necesara, in primul rand, schimbarea stilului de viata. Aceasta include, in special, schimbarea dietei, cu renuntarea sau reducerea consumului de sare, alimente bogate in grasimi si zahar. De asemenea, este recomandata odihna si reducerea activitatii fizice timp de cel putin sase luni.
Tratamentul medicamentos include, in mod tipic, medicamente ce sustin functionarea normala a inimii. De exemplu, inhibitorii de enzima de conversie (dupa stabilizarea simptomelor insuficientei cardiace acute; acestia incetinesc progresia bolii spre insuficienta cardiaca congestiva), blocante de canale de calciu, diuretice (reduc incarcarea cu lichide a organismului) si vasodilatatoare (permit coloanei de sange sa inainteze cu mai multa usurinta. Acest fapt duce la perfuzarea corespunzatoare a diverselor organe si tesuturi, in special a miocardului).
Tratamentul chirurgical (implantarea de dispozitive, chiar transplantul cardiac) sunt indicate persoanelor care nu raspund la tratamentul medicamentos.
In cazul aparitiei complicatiilor miocarditei, precum formarea cheagurilor de sange sau reducerea functiilor inimii, este necesara spitalizarea. Daca tulburarile de ritm sunt severe, poate fi necesara implantarea unor dispozitive cardiace.
Prognosticul depinde de cauza miocarditei, de starea de sanatate globala si prezenta sau absenta complicatiilor. Unele persoane se recupereaza complet, in timp ce altele pot dezvolta o afectiune cronica. In unele cazuri, miocardita poate reaparea, desi nu se intampla in mod frecvent. Netratata, miocardita poate duce la aparitia simptomelor de insuficienta cardiaca, in care inima nu poate pompa sange in conditii normale.
Dr. Roxana Mateescu
Medic rezident geriatrie si gerontologie
