Investigațiile paraclinice pentru infecția cu HPV (testare HPV, test Babeș-Papanicolau) trebuie efectuate de toate persoanele active sexual, care au parteneri multipli, chiar în contextul în care folosesc mijloace de contracepție. Mai mult decât atât, necesitatea de testare HPV este cu atât mai pronunțată la persoanele care dezvoltă leziuni la nivelul mucoasei genitale, anale, bucale, sub formă de veruci și răni ulcerative persistente. Este important de reținut faptul că în cele mai multe cazuri pot trece perioade deosebit de lungi de timp (chiar ani) între momentul infectării, respectiv apariția simptomelor caracteristici. Din acest motiv, testarea ar trebui să fie periodică.
Principala indicație pentru testare HPV o reprezintă identificarea leziunilor specifice infecției, în cadrul consultului genital, atunci când acestea nu sunt vizibile decât prin examenul cu specul vaginal. Testul Papanicolau (frotiul Papanicolau) nu reprezintă singura modalitate de a depista cancerul de col uterin, existând și alte modalități de testare HPV folosite în acest scop. De fapt, multe dintre ele au eficiență și sensibilitate mult mai mari în detectarea leziunilor care prezintă risc de malignizare, transformându-se în cancer. Cancerul de col uterin are incidență extrem de crescută în rândul femeilor, iar prin testare HPV riscul poate fi stabilit cu foarte mare eficiență.
Modalități de screening a cancerului de col uterin și testare HPV
În fază inițială, cancerul de col uterin nu provoacă simptome semnificative, ușor de decelat, iar dacă sunt prezente, acestea se manifestă deseori sub formă de sângerări frecvente între menstre. Într-o astfel de etapă, cancerul ar putea fi deja într-un stadiu avansat. Scopul principal al testului de screening este de a detecta modificările la nivel celular (displazia celulară) suficient de rapid și precoce, astfel încât tratamentul să fie inițiat cu succes și să aibă un prognostic favorabil. De cele mai multe ori, testul Papanicolau (examen citologic cervico-genital) este eficient pentru a se face screening-ul modificărilor colului uterin, pentru depistarea displaziei și cancerului.
Astfel, în această etapă este vorba deja despre certificarea sau infirmarea faptului că, la nivelul colului uterin, există proces neoplazic și modificare celulară. Nu este o metodă specifică, deci, de testare HPV. Metodele de testare HPV au drept scop identificarea unei infecții HPV și, prin urmare, a riscului de cancer de col uterin. Testul HPV nu poate detecta modificările anormale, în cele din urmă, ale celulelor. Așadar, dacă prin testare HPV se obține un rezultat pozitiv, ceea ce susține infecția actuală cu papilomavirusul uman, ulterior se recomandă testul Papanicolau, respectiv alte metode de investigații cu eficiență clinică.
Frecvența de testare
- Pentru femeile cu vârstă între 21-30 de ani, se recomandă testul Papanicolau o dată la 2 ani, deși testarea ar putea începe chiar de la vârste mai mici (odată cu începerea vieții sexuale);
- Pentru femeile cu vârsta între 30-64 de ani, se recomandă testul Papanicolau în fiecare an;
- Pentru femeile diagnosticate cu HIV și stare imunosupresivă, se recomandă testarea relativ mai frecventă, o dată la 6-9 luni.
Principala modalitate de testare HPV o reprezintă testarea ADN-HPV (genotiparea), prin PCR. Se analizează genotipurile prezente în probe de celule cervicale, iar rezultatul va fi unul de tip „pozitiv” (în cazul în care subtipul este prezent) ori „negativ” (în cazul în care subtipul lipsește). Prin testare HPV cu genotipare se analizează genotipurile cu risc crescut, probabil carcinogene, posibil carcinogene și cu risc scăzut de cancer, dar asociate unor altor posibile patologii. Odată diagnosticarea infecției, monitorizarea evoluției acesteia se face tot prin testare HPV. De reținut este faptul că prin testare HPV se pot identifica cu sensibilitate multe subtipuri virale patogene.
Rolul testării HPV în depistarea precoce a infecției și riscului de cancer
Mai multe studii au comparat metodele de testare HPV cu testele Papanicolau pentru a observa ce avantaje au acestea în screening-ul cancerului cervical. Studiile au analizat dacă prin testare HPV se obțin rezultate mai sensibile în depistarea displaziei de grad înalt și, implicit, dacă sunt mai eficiente în prevenirea cancerului de col uterin. Rezultatele susțin că metodele specifice de testare HPV sunt mult mai eficiente decât testele Papanicolau în descoperirea displaziei de grad înalt (celule anormale susceptibile de a suferi malignizare de novo). Conform datelor, printr-un test Papanicolau aproximativ jumătate din cazurile de displazie nu sunt detectate corect.
În cazul în care testul Papanicolau și metodele de testare HPV sunt efectuate la intervale relativ regulate, pe o perioadă lungă de timp, ambele se dovedesc eficiente în depistarea displaziei. Cu toate acestea, în general să observă că genotiparea HPV-ului este ușor mai eficientă: mai puține femei care au urmat protocoale de testare HPV au dezvoltat cancer de col uterin. Un studiu care a durat aproximativ cinci ani a ajuns la următoarele concluzii:
- Aproximativ 4 din 10.000 de femei au dezvoltat cancer de col uterin dacă și-au făcut doar teste Papanicolau;
- Aproximativ 1 din 10.000 de femei au dezvoltat cancer de col uterin dacă au făcut, pe lângă teste Papanicolau periodice, și testare HPV. De asemenea, în unele cazuri testarea HPV s-a folosit drept unică metodă de screening, fără test Papanicolau (testare HPV cu genotipare).
Testul HPV și testul Babeș-Papanicolau se fac după același protocol de recoltare a probelor. În mod obișnuit, se recomandă procedura de testare HPV la femeile care, în urma testului Babeș-Papanicolau, prezintă suspiciuni ale infecției. De asemenea, se recomandă în cazul în care după un consult ginecologic specialistul observă leziuni care pot fi puse pe seama unei infecții HPV. În orice caz, screening-ul are rolul de a depista în timp util infecția, astfel încât să fie elaborat, în mod individualizat și specific, protocolul de tratament. Infecția cu HPV are de cele mai multe ori un prognostic favorabil, dar care ține cont de momentul diagnosticării și inițierii terapiei.
Oricum ar fi, testele pentru HPV salvează vieți și sunt mai eficiente în depistarea și prevenirea cancerelor de col uterin decât testele Babeș-Papanicolau realizate o singură dată pe an. Dincolo de toate, cel mai important de reținut este faptul că, indiferent de testul făcut (testare HPV sau test Babeș-Papanicolau), se recomandă repetarea la intervale periodice. Chiar dacă genotiparea este mult mai sensibilă și, de obicei, are potențialul de a certifica din prima probă prezența sau absența tulpinilor HPV, se dovedește utilă și în monitorizarea tratamentului. Dacă este depistată în timp util, infecția HPV poate fi tratată înainte ca celulele infectate să devină maligne.
