Hipotensiunea arterială, cunoscută în termeni uzuali drept tensiune mică, reprezintă o condiție patologică tradusă prin scăderea tensiunii arteriale sistemice sub valorile fiziologic normale.
În general, nu există o anumită valoare a tensiunii arteriale pentru care o persoană ar fi considerată ca suferind de tensiune mică, dar valorile mai mici de 90/60 sunt acceptate ca fiind hipotensive.
Hipotensiunea arterială este o afecțiune relativ benignă, iar persoanele care suferă de tensiune mică sunt, deseori, asimptomatice. Valorile tensiunii arteriale normale sunt mai mici de 120/80 mm Hg, dar acestea fluctuează în funcție de diferite variabile (vârstă, condiție fizică, sex).
Hipotensiunea arterială devine o preocupare atunci când presiunea de pompare a sângelui nu este suficientă pentru a perfuza eficient anumite organe. În anumite condiții, șocul hipotensiv poate afecta deosebit de mult calitatea vieții unei persoane. Unele persoane suferă de tensiune mică în permanență, din considerente genetice. Pe de altă parte, alte persoane se pot confrunta cu o scădere bruscă a tensiunii arteriale, situație asociată deseori cu o altă problemă de sănătate. Această situație poate fi deosebit de periculoasă, deoarece ar putea însemna că inima, creierul sau alte organe vitale nu sunt irigate cu suficient sânge, ducând la numeroase alte complicații.
Cauze tensiune mică
Menținerea tensiunii arteriale la o valoare fiziologic normală este asigurată de către o serie de organe, hormoni și sisteme nervoase. Drept urmare, anumite afecțiuni asociate cu acestea pot duce la fluctuații ale valorilor, respectiv la tensiune mică. Sistemul nervos vegetativ, în funcție de anumite circumstanțe de mediu sau situații sociale, trimite organismului semnalul de „luptă sau fugi”, ceea ce poate provoca creșterea sau scăderea tensiunii arteriale. Probleme ale acestui sistem, cum ar fi boala Parkinson, pot duce la tensiune mică.
Alte cauze care pot duce la hipotensiune (tensiune mică) includ:
- deshidratare;
- probleme cardiace cronice, cum sunt aritmiile (bătăi neregulate ale inimii);
- diabetul;
- sângerări care pot duce la scăderea bruscă a tensiunii arteriale;
- medicamente folosite în tratarea hipertensiunii;
- depresia, boala Parkinson;
- sarcina;
- vârsta înaintată (efect secundar al medicamentației asociate tratamentului hipertensiunii);
- afecțiuni autoimune, reumatologice, insuficiență renală;
- consumul de alcool pe termen scurt (efect diuretic) și pe termen lung (efect neurotoxic).
Simptomatologie tensiune mică
În general, organismul dispune de mecanisme specifice, automate, prin care se asigură de faptul că tensiunea arterială nu scade prea mult. Când tensiunea începe să scadă, organismul încearcă să compenseze deficitul fie prin accelerarea ritmului cardiac, fie prin vasoconstricție. Așadar, simptomele pe care persoanele cu tensiune mică le manifestă apar atunci când organismul nu mai are cum să compenseze, eficient, scăderea tensiunii arteriale. Într-un număr mare de cazuri, hipotensiunea este asimptomatică, și multe persoane nici nu știu că au tensiune mică.
Cu toate acestea, simptomatologia este în strictă dependență cu etiologia afecțiunii, rapiditatea cu care se dezvoltă și alte afecțiuni asociate. Scăderile lente ale tensiunii arteriale au loc în mod normal, odată cu înaintarea în vârstă, motiv pentru care hipotensiunea are o incidență mai mare la bătrâni. Scăderile rapide și pe termen lung, în schimb, pot produce efecte care pun în pericol viața și trebuie tratate cu deosebit de multă atenție din partea unui specialist în domeniu.
Simptomele pe care persoanele cu tensiune mică (hipotensiune) le pot avea, includ:
- sincopă (leșin);
- amețeli;
- vedere încețoșată;
- probleme de concentrare, oboseală;
- greață.
Tensiunea arterială extrem de scăzută poate duce la o afecțiune numită șoc hipotensiv, de obicei ca urmare a unor sângerări necontrolate, infecții sau reacții alergice. Simptomele includ:
- respirație rapidă și superficială;
- scăderea colorației pielii (paloare);
- piele rece și umedă;
- confuzie (în special la persoanele cu vârstă înaintată);
- puls slab și rapid.
Hipotensiunea poate fi împărțită în mai multe categorii:
- Hipotensiune ortostatică (posturală): reprezintă o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când are loc ridicarea din poziția șezând sau din decubit (culcat). Este cel mai des întâlnit tip de tensiune mică.
- Hipotensiunea postprandială: apare de obicei la 1-2 ore după masă.
- Hipotensiunea mediată neural: apare după ce o persoană stă în poziție ortostatică perioade lungi de timp (afectează în special adulții tineri și copiii).
- Sindromul Shy-Drager: afecțiune rară a sistemului nervos care se traduce prin hipotensiune ortostatică (tensiune mică) și hipertensiune (tensiune mare) în poziția de decubit.
Factori de risc tensiune mică
Prognosticul hipotensiunii benigne este foarte bun, în general. Hipotensiunea simptomatică are un prognostic variabil în funcție de etiologie și gravitate. Complicațiile hipotensiunii arteriale netratate, cu debit cardiac scăzut, sunt severe și pot duce chiar la deces. În șocul iminent sau în șocul fulminant, hipotensiunea netratată poate duce la insuficiență multiorganică. Indivizii care suferă de tensiune mică ortostatică ajung să cunoască un declin al funcției fizice, cu afectarea echilibrului și a capacității de a efectua activități zilnice obișnuite, în mod independent. Diferite meta-analize în domeniu au raportat un risc crescut, în cazuri de hipotensiune, pentru:
- sincopă;
- insuficiență cardiacă și boli coronariene;
- accident vascular cerebral;
- fibrilație arterială;
- afectarea funcțiilor cognitive.
Indiferent de etiologie, hipotensiunea ortostatică reprezintă a doua cea mai frecventă cauză care duce la sincopă. De asemenea, acest tip de tensiune mică are implicații recunoscute chiar și la persoane tinere, aparent sănătoase, fiind un factor predictiv al AVC-ului, diabetului și al altor afecțiuni care afectează calitatea vieții unui individ. În ciuda faptului că este frecvent lipsită de simptome sau cu simptome minime, hipotensiunea ortostatică are implicații în dezvoltarea unor afecțiuni majore, cum sunt infarctul de miocard, insuficiența cardiacă, fibrilația atrială, însă și accidentul vascular cerebral. Pe lângă alte comorbidități, aceste afecțiuni sunt asociate în mare măsură și cu hipotensiunea ortostatică (tensiune mică atunci când cineva stă în picioare).
Tratament tensiune mică
În principal, etiologia determină protocolul terapeutic al acestei afecțiuni. Scopul tratamentului pentru tensiune mică este de a ameliora simptomele și de a preveni complicațiile asociate. De obicei, persoanele asimptomatice nu sunt supuse tratamentului, cu excepția celor care suferă și de boala Parkinson. Acești pacienți ar trebui supuși metodelor de screening periodic, deoarece sunt mult mai predispuși la sincopă și la deprecieri majore ale calității vieții. Mulți pacienți cu tensiune mică necesită o abordare inter- și multidisciplinară a afecțiunii, având numeroase alte comorbidități și hipotensiune. Pacienții care suferă de deshidratare necesită reglarea volumică în timp util. În general, măsurile non-farmacologice pentru tensiune mică se dovedesc eficiente.
Unele cauze ale hipotensiunii ortostatice sunt permanente, cum este cazul bolii Parkinson, însă există și cauze tranzitorii, cum ar fi anemia, care poate fi tratată specific. Cauzele reversibile și cu posibilitatea de a fi tratate (infecțiile, medicamentația, deshidratarea, anemia) ar trebui luate în primul rând în considerare. În cazul în care hipotensiunea apare brusc ori reprezintă cauza și urmarea unei alte afecțiuni, doar medicul specialist poate recomanda un tratament, în raport cu agentul etiologic responsabil de tensiune mică. Câteva opțiuni de tratament presupun:
- prescrierea de medicamente care ajută la reechilibrarea tensiunii arteriale;
- atunci când hipotensiunea reprezintă efectul secundar al medicamentației actuale, medicul poate recomanda schimbarea medicamentelor sau reconsiderări ale dozei administrare;
- programe de exerciții fizice;
- evitarea alcoolului, meselor bogate, locurilor prea calde și dușurilor fierbinți;
- menținerea unui nivel adecvat de hidratare și a unui aport de sare.
Persoanele cu tensiune mică, dar care sunt asimptomatice și nu resimt efectele acestei afecțiuni nu ar trebui să se îngrijoreze. În schimb, pacienții hipotensivi care resimt puternic simptomele asociate scăderii tensiunii arteriale ar trebui să se prezinte în timp util la un consult din partea unui medic specialist.
