Tensiune diastolică mare, cauze și complicații asociate

Persoanele care se prezintă, la măsurări repetate și randomice, cu tensiune diastolică mare, pot fi diagnosticate cu hipertensiune diastolică izolată. Această patologie se traduce prin situația în valorile înregistrate ale tensiunii arteriale sunt de sub 130 mmHg (tensiune arterială sistolică), respectiv de cel puțin 80 mmHg (tensiune arterială diastolică). Numărul deceselor grefate pe o patologie cardiovasculară este, la nivel mondial, de ordinul zecilor de milioane. Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă principalul factor de risc, însă modificabil, al bolii cardiace. Cu toate acestea, hipertensiunea diastolică izolată (tensiune diastolică mare) este relativ des neglijată.

Încă rămâne controversat dacă în prezența unei valori normale a tensiunii arteriale sistolice, și crescute a celei diastolice, crește și riscul de evenimente cardiovasculare asociate. Mulți dintre specialiști sunt de părere că există un potențial mult mai mare de complicații în cazul în care o persoană se confruntă cu tensiune sistolică peste valorile normale, decât în cazul în care aceasta are valori normale și persoana respectivă prezintă doar tensiune diastolică mare. Similar, riscul de afectare cardiovasculară este mult mai mare în cazul în care ambele valori ale tensiunii, cea sistolică și cea diastolică depășesc valorile considerate normale, de <120 mmHg și <80 mmHg.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Assista Tensiometru de braţ. Este un dispozitiv medical cu o garanţie de 5 ani, care poate fi folosit pe baterii sau alimentat la priză. Tensiometrul este avizat şi de European Society of Hypertension.

Tensiune diastolică mare. Cauze și factori de risc

Există mai multe cauze pentru tensiune diastolică mare izolată, însă acest fenomen este frecvent subdiagnosticat în practica clinică, în primul rând ca urmare a simptomelor nespecifice. În mod normal, valoarea tensiunii arteriale diastolice ar trebui să fie sub 80 mmHg. Iar în cazul în care aceasta depășește 80 mmHg, însă valoarea tensiunii arteriale diastolice rămâne sub 120 mmHg, se consideră că este vorba despre hipertensiune diastolică izolată, stadiul I. Stadiul II este atins în momentul în care o persoană are tensiune diastolică mare, peste valoarea de 90 mmHg. Criza hipertensivă definește situația în care valoarea atinge ≥120 mmHg, fiind o urgență medicală.

Principalele cauze care pot duce la tensiune diastolică

• Diferite tulburări endocrine, cum ar fi hipotiroidismul, diabetul de tip 2.
• Afecțiunile renale (hipertensiune renovasculară).
• Sindromul de apnee în somn.
• Anevrismul aortic abdominal.
• Afecțiuni cognitive, deseori pe fondul neurodegenerării, disfuncție neurohormonală.
• Accidentul vascular cerebral și diferite evenimente cerebrovasculare.
• Patologii cardiovasculare subiacente (ateroscleroza), disfuncții endoteliale.
• Disfuncționalități în menținerea echilibrului hidroelectrolitic, anomalii la nivelul sistemului intrarenal renină-angiotensină.
• Inflamație vasculară (rezistență periferică crescută, deteriorare vasculară).

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc care pot duce la tensiune diastolică mare și, în cele din urmă, la diagnosticul de hipertensiune diastolică izolată. De menționat, în schimb, este faptul că, de cele mai multe ori, astfel de factori cresc și riscul de hipertensiune arterială generalizată (creșteri pe fond patologic ale valorilor tensiunii arteriale sistolice și diastolice). Important este de reținut, în esență, faptul că acești factori de risc pentru tensiune diastolică mare sunt modificabili, ceea ce înseamnă că pot fi eficient limitați sau evitați prin schimbări ale stilului de viață. Ca urmare a faptului că bolile cardiovasculare sunt o cauză majoră a mortalității, factorii trebuie cunoscuți:

• Fumatul, consumul de alcool și substanțe ilicite;
• Supraponderabilitatea (riscul de tensiune diastolică mare este mai mare la persoanele cu un IMC peste valorile considerate normale, aferente greutății și înălțimii);
• Dieta bogată în sodiu, consumul de alimente procesate, hiperglicemia menținută;
• Nivelurile crescute de colesterol, trigliceride, LDL-colesterol;
• Nivelul scăzut de HDL-colesterol;
• Circumferința taliei (s-a constatat că persoanele cu tensiune diastolică mare tind să aibă, în ceea ce privește circumferința taliei, valori mult mai mari, indiferent de IMC);
• Sedentarismul;
• Stresul și anxietatea;
• Administrarea anumitor medicamente (antidepresive, steroizi, AINS, contraceptive orale și suplimente pe bază de cafeină).

Aceștia sunt principalii factori de risc asociați cu tensiune diastolică mare, însă care pot fi ușor modificați. Cu toate acestea, există și anumiți factori de risc nemodificabili, cum ar fi:

• Istoricul familial pozitiv de afecțiuni cardiovasculare care, în primă instanță, se asociază cu un risc mult mai mare de afectare cardiovasculară.
• Persoanele de sex masculin prezintă un risc aproape de două ori mai mare (4,5%) de a avea tensiune diastolică mare, spre deosebire de persoanele de sex feminin (2,2%).
• Diagnosticul de tensiune diastolică mare izolată este mult mai comun în rândul persoanelor cu vârsta sub 50 de ani, așadar prevalența scade odată cu înaintarea în vârstă.

Tensiune diastolică mare, complicații asociate

Principalul risc la care se expun persoanele cu tensiune diastolică mare este afectarea inimii și, în esență, evenimente cardiovasculare nedorite. Cu toate acestea, mulți specialiști consideră că, în cele din urmă, o tensiune diastolică mare, cu valoarea peste 80 mmHg, nu ar trebui neapărat să ridice îngrijorări exacerbate, atât timp cât tensiunea sistolică are valori normale (de cel mult 130 mmHg). Atenția ar trebui îndreptată mai mult asupra valorii tensiunii arteriale sistolice, iar dacă aceasta este normală, numeroase studii și numeroși specialiști în domeniu susțin că, totuși, nu contează atât de mult valoarea tensiunii arteriale diastolice, respectiv creșterea acesteia.

Hipertensiunea arterială diastolică izolată (HTADI) reprezintă un fenotip cunoscut, relativ ușor de definit, pentru a împărți pacienții hipertensiuni în diferite categorii. Din nefericire, fenotipul acesta (tensiune diastolică mare, cu tensiune sistolică normală) nu îmbunătățește cunoștințele, în cele din urmă în ceea ce privește etiologia sau riscul de complicații. Există analize care, spre exemplu, afirmă că HTADI nu se asociază cu creșterea riscului de boli cardiovasculare. Odată cu trecerea timpului, s-au făcut asocieri limitate între acest diagnostic și bolile cardiovasculare, însă nu progrese semnificative clare în înțelegerea etiologiei, fiziopatologiei și riscului asociat.

Există și studii extinse care au încercat să certifice riscurile asociate cu tensiune diastolică mare. De exemplu, un studiu efectuat pe pacienți tineri cu tensiune diastolică mare, care au fost timp de 31 de ani supravegheați, a constatat faptul că HTADI crește riscul de boală cardiovasculară, mai ales în rândul persoanelor de sex masculin. Cu toate acestea, puține studii au avut în vedere o valoare limită a tensiunii arteriale (sub 130/80 mmHg). Iar unele nu au reușit să tragă aceleași concluzii privitoare la riscul pe care persoanele cu tensiune diastolică mare îl prezintă. Trebuie avut în vedere și un alt aspect, care vizează cele două ghiduri: ACC/AHA și JNC7.

Conform ghidului ACC/AHA, obiectivul general al tensiunii arteriale este de a fi sub valori de 130, respectiv 80 mmHg, iar conform JNC7, la valori de sub 140 mmHg, respectiv 90 mmHg. În conformitatea valorilor, a fost definită și starea de tensiune diastolică mare, cu valorile avute. Un studiu de supraveghere de-a lungul a 10 ani a concluzionat că persoanele cu HTADI, adică tensiune diastolică mare, definită de criteriile JNC7, au avut o incidență mai mare a infarctului de miocard, hemoragiei cerebrale (AVC-ului) și de boli cardiovasculare. Însă, același lucru s-a observat și în conformitatea ghidului ACC/AHA. Așadar, datele specifice sunt încă deficitare.

Foto: shutterstock.com