Tensiunea arterială reprezintă presiunea pe care sângele o exercită împotriva vaselor prin care circulă înspre inimă și dinspre inimă spre celelalte organe ale corpului.
Aparatele folosite acasă pentru înregistrarea valorilor tensiunii arteriale, dar și cele utilizate în practica medicală, au la bază un mecanism simplu de acțiune: de fapt, ele măsoară contrapresiunea necesară a fi aplicată pentru a egala presiunea exercitată de sânge la nivelul vaselor.
Pentru a putea vorbi de tensiune arterială normală, este important de știut că măsurarea acesteia trebuie raportată întotdeauna la cele două componente cheie: presiunea sistolică și cea diastolică, care descriu un ciclu cardiac.
Presiunea sistolică este cea care descrie faza de contracție a inimii, pe când presiunea diastolică se înregistrează în faza de relaxare a inimii. Aceste două faze au loc succesiv, fără întrerupere, într-un interval de timp deosebit de scăzut.
Măsurarea tensiunii arteriale este vitală, și nu doar la persoanele care sunt diagnosticate cu patologii puse pe seama abaterilor – fie în sensul unei creșteri, fie în sensul unei scăderi – de la valorile de referință pentru tensiune arterială normală, ci și la persoanele (aparent) sănătoase. Se observă o tendință statistică tot mai îngrijorătoare de persoane care, încă de la vârste fragede, se confruntă cu hipertensiune arterială.
Ce este tensiunea arterială?
Atât în perioada de contracție (sistolă), cât și în perioada de relaxare (diastolă) a cordului, există un anumit nivel de presiune exercitat la nivelul pereților vaselor de sânge. Astfel, este vorba de două tipuri de tensiune care, în condiții fiziologice, descriu un ciclu cardiac normal, tradus prin tensiune arterială normală:
- presiunea sistolică: exercitată în timpul contracției inimii;
- presiunea diastolică: exercitată în scurtul timp în care inima se relaxează.
Presiunea sângelui arterial este corelată, astfel, cu sistola și diastola inimii. Cea cu care sângele este expulzat în timpul sistolei poartă denumirea de presiune sistolică (maximă), iar cea cu care sângele se deplasează în timpul diastolei se numește presiune diastolică (minimă). În cazul unei persoane cu tensiune arterială normală, cele două valori înregistrate se încadrează într-un anumit interval de referință (deși pot exista și variații considerate fiziologic normale).
Tensiune arterială normală – valori de referință în funcție de vârstă
Abaterile de la valorile care descriu o tensiune arterială normală pot fi de două tipuri:
- în sensul creșterii (atât a presiunii sistolice, cât și diastolice): hipertensiune arterială;
- în sensul scăderii (atât a presiunii sistolice, cât și diastolice): hipotensiune arterială.
Este foarte important de reținut că de-a lungul unei zile, valorile tensiunii arteriale pot să difere foarte mult. Din aceste motive, tensiunea arterială trebuie înregistrată în anumite condiții care nu au potențialul de a compromite viabilitatea rezultatelor: în repaus emoțional și fizic. Aceste variabile trebuie atent luate în calcul pentru a evita compromiterea rezultatelor înregistrate. Mai mult decât atât, există variații fiziologice, aflate în afara intervalului de referință pentru tensiune arterială normală, în funcție de categoria de vârstă și condiția fizică a unei persoane.
Tensiune arterială normală la copii și adolescenți
Presiunea arterială se măsoară în milimetri coloană de mercur (mmHg). În cazul copiilor, însă și adolescenților, o tensiune arterială normală este considerată a se încadra, în ceea ce privește valoarea numerică, în intervalul:
În cadrul rezultatelor care confirmă o tensiune arterială normală, înregistrată în condiții stricte, se observă faptul că presiunea diastolică va fi întotdeauna mai mică decât presiunea sistolică.
Tensiune arterială normală la adulți
Conform Societății Europene de Cardiologie, intervalul considerat a fi normal și de referință, pentru persoanele cu tensiune arterială normală este sub 120 mmHg (cazul presiunii sistolice) și sub 80 mmHg (cazul presiunii diastolice). În funcție de valorile înregistrate ale tensiunii arteriale, există 5 intervale de variație cu importanță clinică:
Persoanele cu tensiune arterială normală, astfel, vor înregistra valori situate într-un interval ce implică două valori: sub 130 (presiunea sistolică), respectiv sub 85 (presiunea diastolică). Mai mulți factori de risc pot duce la abateri de la valorile normale, printre care anumite boli, fumatul și consumul cronic de alcool, exercițiile fizice intense (ajungându-se într-un punct în care, după ani de activitate fizică, valorile ridicate sunt conforme pentru o tensiune arterială normală).
Tensiune arterială normală la persoanele în vârstă
La persoanele în vârstă, o tensiune arterială normală este considerată a se înscrie în intervalul:
Această tensiune arterială normală poate varia de-a lungul zilei, însă, în mod obișnuit, variațiile înregistrate nu ar trebui să fie majore. Se observă o crește a tensiunii arteriale după practicarea de activități fizice intense, solicitante, în caz de emoții puternice și stres. Sportivii, cel mai des, sunt cei care ajung să își îmbunătățească semnificativ funcția cardiovasculară, ceea ce înseamnă că au nevoie de o cantitate mult mai mare de sânge pentru a oxigena țesuturile. La sportivi, se înregistrează o tensiune arterială mult mai mare decât la persoanele cu un nivel standardizat de activitate fizică, dar se consideră că această valoare indică o tensiune arterială normală.
Tensiune arterială normală – variații și patologii
Orice abatere de la valorile care descriu o tensiune arterială normală (sistolică și diastolică) se traduce prin hipertensiune sau hipotensiune. În practica medicală, hipertensiunea este starea ce ridică cele mai mari probleme, deoarece predispune persoana spre infarct de miocard, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, anevrism, fiind vitală gestionarea atentă și corectă, în conformitate cu un tratament specific elaborat, pentru a se evita complicațiile și riscurile la care persoana cu hipertensiune arterială se expune. Pentru a se asigura o tensiune arterială normală, medicul specialist poate terapie medicamentoasă, însă și schimbări ale stilului de viață.
Pe de altă parte, hipotensiunea arterială nu ridică probleme medicale majore. Se manifestă într-un mod mult mai ușor de gestionat, cum ar fi stări de oboseală, cefalee, tulburări de echilibru, vedere neclară. Nu prezintă potențiale complicații agravante, și, uneori, o persoană chiar nu își poate da seama că nu are o tensiune arterială normală, ci suferă de hipotensiune. Totuși, crizele de hipotensiune pot fi deosebit de violente, motiv pentru care se recomandă identificarea unor astfel de stări în timp util, pentru a preveni factorii de risc și evoluția nefavorabilă a bolii. Bolile și afecțiunile traduse prin hipotensiune sau hipertensiune intră în expertiza medicului cardiolog.
