Presiune pulsanta rezultata din contractia regulata a inimii (aproximativ in fiecare secunda), care creeaza un sistem de forte ce propulseaza sangele in toate artere le corpului.
Variatii fiziologice – Cifrele normale ale presiunii arteriale se situeaza intre 10 si 14 centimetrii de mercur pentru maxima si intre 6 si 9 centimetrii pentru minima. Dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.), aceste cifre nu trebuie sa depaseasca valoarea 16 pentru presiunea sistolica si valoarea 9 pentru presiunea diastolica. Presiunea diastolica este, in principiu, egala cu jumatate din presiunea sistolica la care se adauga cifra 1. Dar diferenta intre maxima si minima (presiunea diferentiala) poate fi modificata in anumite conditii patologice; se vorbeste atunci de ciuntirea sau de largirea diferentialei: o ciuntire poate fi observata daca forta contractila a ventriculului stang scade; o largire atunci cand o anomalie a valvulei aortice provoaca un reflux sangvin din aorta in ventriculul stang (insuficienta aortica). Este un lucru normal sa se constate o crestere progresiva a presiunii arteriale cu varsta si se admite ca normala o presiune sistolica reprezentata prin cifra 10 majorata cu numarul de decenii ale pacientului: astfel, pentru o persoana de 50 de ani, se obtine 10 + 5 = 15 pentru presiunea sistolica, iar pentru un subiect de 20 de ani, 1 + 2 = 12 pentru presiunea sistolica. Este, de asemenea, normal ca presiunea sistolica sa creasca cu 4 pana la 6 centimetrii de mercur in cursul unui efort putin important.
Tehnica de masurare – Presiunea arteriala se masoara cu ajutorul unui sfingomanometru sau tensiometru. Masurarea trebuie sa fie facuta pe un subiect aflat la orizontala dupa 5-10 minute de odihna. Uneori se cere subiectului sa poarte un aparat de masurare ambulatorie a presiunii arteriale (MAPA), sau Holter tensional, care inregistreaza pe durata a 24 de ore variatiile de presiune si permite stabilirea unei mai bune estimari a ingrijirii "tensiunii" subiectului.
Sinonim: presiune sangvina, presiune arteriala.
