Inflamatie a tendoanelor care se insera pe epicondil (apofiza extremitatii inferioare a humerusului), la partea externa a cotului. Numerosi muschi ai antebratului, indeosebi cei care comanda extensia si rotatia mainii, se leaga de epicondil. Acesti muschi sunt foarte solicitati in practicarea anumitor sporturi, ca tenisul si golful, dar si prin numeroasele gesturi ale vietii zilnice sau profesionale. O epicondilita, denumita, de asemenea, "tennis elbow" in medicina sportiva, poate surveni dupa un traumatism violent, dar ea se produce mai des ca urmare a microtraumatismelor frecvente, a unui surmenaj al regiunii cotului sau al repetarii intense a anumitor miscari. O epicondilita se caracterizeaza printr-o durere la partea externa a cotului. In cazurile cele mai severe, cateva gesturi precise, ca tinerea unei sticle sau deschiderea unei usi, devin imposibile.
Tratament -Tratamentul consta mai intai in punerea in repaus a cotului, prin intreruperea eventuala a practicarii sportului respectiv timp de cel putin 15 zile; el cuprinde, de asemenea, si aplicarea frecventa de gheata pe regiunea dureroasa (crioterapie) si prescrierea de antiinflamatoare pe cale orala sau sub forma de pomada; masajele pot, de asemenea, sa contribuie la diminuarea inflamarii. Daca durerea persista, infiltratiile locale de corticosteroizi sunt necesare. Reluarea activitatii sportive va trebui sa se faca treptat. In caz de recidiva, trebuie sa fie avut in vedere un tratament chirurgical.
Prevenire -Pentru a preveni riscurile unei epicondilite atunci cand se practica un sport in care bratul este foarte solicitat, este obligatoriu sa se respecte practicarea incalzirii, sa se utilizeze un material studiat (la tenis, de exemplu, sa se aiba grija la folosirea unei rachete cu manerul adaptat la forta sa si la mana sa), iar initierea sa se faca sub indrumarea unui bun antrenor pentu a evita erorile tehnice si gesturile neadecvate.
Sinonim: epicondilita.
