A-ti tine sub control gandurile inseamna a-ti decide propriul destin. Sunt atat de multe ganduri, imagini si sentimente care vin spre tine despre o varietate de subiecte si dintr-o multime de directii. Multi dintre noi nu isi pot controla gandurile. In schimb, controleaza ce se intampla mai departe si le stapanesc astfel incat sa nu devina obsesii.
In general, gandurile obsesive vin dintr-o teama ce poate sa revina in gandul persoanei respective de nenumarate ori pe parcursul unei zile. Individul incearca sa isi managerieze frica, sa o neutralizeze prin diverse gesturi repetitive. De exemplu, teama obsesiva legata de boli sau de germenii patogeni, in general, il determina pe pacient sa se spele de 70 de ori dupa ce a pus mana pe o clanta. Astfel de ritualuri devin o piedica in desfasurarea activitatilor zilnice si il izoleaza pe individ de lume. Depasirea tulburarii obsesiv- compulsive este ca o dieta. Atunci cand actionam sub impulsul unei compulsii (a manca sau a indeplini un ritual), incercam de fapt sa evitam anxietatea. Rezultatul este ca anxietatea devine din ce in ce mai puternica. Ea poate fi motorul si pentru alte tipuri de tulburari, precum fobiile sau atacurile de panica.
De la anxietate, la obsesii si compulsii
Obsesiile sunt ganduri, imagini, idei sau impulsuri persistente care invadeaza constientul unei persoane in mod incontrolabil si care ii provoaca stari de distres (stres negativ) si anxietate. Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care o persoana crede ca trebuie sa le realizeze. Ele sunt intentionate, cu scop, realizate ca raspuns la obsesii, dupa anumite reguli sau in maniera stereotipa. Tulburarea obsesiv-compulsiva face parte din tulburarile anxioase si consta in prezenta obsesiilor, si ca raspuns sau nu la acestea, compulsiile. Comportamentele repetitive, precum spalarea pe maini, numaratul, verificarile, sunt executate pentru a preveni gandurile obsesive sau a le face sa dispara. Aceste asa-numite „ritualuri” nu aduc insa decat o usurare temporara, iar daca nu sunt efectuate, cresc anxietatea in mod semnificativ.
Importanta diagnosticarii
Tulburarea obsesiv-compulsiva se manifesta intr-o varietate de forme. Varsta de debut se situeaza de regula intre 20-30 de ani. O persoana poate fi diagnostitcata cu o astfel de tulburare in conditiile in care aceasta:
Prezinta obsesii sau compulsii; La un moment dat, in cursul tulburarii, recunoaste faptul ca acestea sunt excesive sau irationale; Acuza faptul ca obsesiile sau compulsiile cauzeaza un stres considerabil, sunt consumatoare de timp (spre exemplu, aranjarea obiectelor intr-o anumita ordine de mai multe ori pe zi) sau perturba rutina normala a persoanei, viata profesionala sau sociala. De unde izvoraste problema?
Atunci cand vorbim de cauzele tulburarii obsesiv-compulsive, literatura de specialitate mentioneaza:
Modificari de ordin chimic sau hormonal ale organismului; Un nivel scazut de serotonina la nivelul creierului; Mediul care ne invata anumite comportamente pe care le mentinem, pentru reducerea anxietatii, care devin in timp compulsii. Astfel de comportamente pot fi transmise si la copii, prin mimetism. Conflictele de natura inconstienta. Pentru identificarea motivelor, este absolut necesara prezentarea la un control psihologic sau psihiatric.
Ajutorul trebuie sa fie specializat
Este o mare diferenta intre a fi un perfectionist si a avea o tulburare obsesiv-compulsiva. Poate ca iti place sa ai podelele atat de curate incat sa poti manca de pe ele. Asta nu inseamna ca suferi de o tulburare. In tulburarea obsesiv- compulsiva, calitatea vietii scade dramatic. Daca obsesiile sau compulsiile incep sa-ti controleze si sa-ti perturbe existenta in plan personal sau profesional, atunci este momentul sa te adresezi unui specialist (medic de familie, medic psihiatru sau psiholog).
Tratamenul este complex
Tratamentul pentru tulburarea obsesiv-compulsiva cuprinde doua directii de abordare: medicamentos si psihoterapeutic. Ideala este imbinarea ambelor variante. Studiile au demonstrat ca se pot obtine rezultate foarte bune prin psihoterapie cognitiv-comportamentala, in aproximativ 60-70% dintre cazuri. Procesul este unul de durata lunga sau medie si, uneori, in caz de agravare, spitalizarea nu este de evitat. Este bine ca si familia celui afectat de aceasta tulburare sa caute ajutor de acest gen.
Netratata, tulburarea obsesiv-compulsiva te face sa te simti ca un ostatic in propria viata, neputand sa-ti desfasori activitatile zilnice. Scoala, profesia, relatiile cu ceilalti pot suferi, pe masura ce timpul tau e dedicat din ce in ce mai mult obsesiilor si comportamentelor compulsive. Mai mult decat atat, aceasta tulburare poate duce la depresie, creste riscul consumului de alcool si stupefiante, putand duce la complicatii de ordin fizic (spalatul pe maini prea intens si prea des poate sa duca la aparitia dermatitei) si chiar la sinucidere. Pentru a putea imbunatati calitatea vietii, apelati la ajutorul terapiei de specialitate.
Text: Psiholog Oana Cernusca
