In Statele Unite, fobia sociala este a treia problema psihiatrica, in ordinea frecventei. Doua studii romanesti (efectuate de Teodorescu si colaboratorii in 1996 si 1997) au evidentiat absenta diagnosticului de fobie sociala, pe perioada luata in studiu (1 an), atat în foile de observatie dintr-un spital cat si in fisele dintr-un serviciu ambulator de psihiatrie.
Care sa fie misterul acestei tulburari atat de frecvente la altii si „inexistente” la noi? Inainte de a incerca o explicatie sunt dator cu o definitie: Fobia sociala este o teama intensa de a fi umilit in situatii sociale, in special de a te face de ras in fata altor persoane. De ce nu gasim persoane care sa sufere de fobie sociala pe meleagurile noastre? Pentru ca sunt bine camuflate sub eticheta de „timizi”. Sunt „doar” timizi si asta nu e o boala, nu-i asa? Si totusi
Sunt persoane care se invart o jumatate de ora in jurul telefonului si le este frica de faptul ca nu vor reusi sa spuna cuvintele potrivite, ca-l vor deranja pe cel de la capatul firului, ca vor fi refuzati; asa ca renunta sa mai ridice receptorul si mai „rumega” minute bune acest esec anticipat dar neconsumat.
Sunt altii al caror calvar este sa se simta tinta tuturor privirilor (cu siguranta critice, cred ei). La o petrecere vor sta ca pe ghimpi, iar dupa ce se intorc acasa rememoreaza tot ce au spus si au sentimentul ca au fost cum nu se poate mai ridicoli.
Si mai sunt cei care nu pot manca in public, cei carora le este frica sa vorbeasca in fata unui auditoriu format din persoane putin cunoscute, cei care pur si simplu nu mai pot face nimic daca sunt priviti si lista poate continua.Toate aceste situatii creeaza multa suferinta persoanelor respective. Aceasta suferinta are un nume: fobie sociala si beneficiaza de tratamente eficiente. Exista trei tipuri de fobie sociala: legat de efectuarea anumitor actiuni: subiectul nu poate efectua in public anumite activitati pe care le indeplineste cu usurinta atunci cand este singur; tipul interactiv limitat: fobia este limitata doar la una sau doua situatii sociale (de exemplu, a solicita o intalnire sau a merge la o petrecere); tipul generalizat: situatiile fobice includ majoritatea situatiilor sociale. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este astazi principala modalitate de tratament eficace al fobiei sociale. Metodele folosite sunt expunerea la stimulul fobic, invatarea de abilitati (de expresie, de receptare si conversationale) si reevaluarea conceptului de sine al persoanei afectate. Terapia poate fi individuala sau de grup. Sunt necesare 10- 12 sedinte, o sedinta pe saptamana. De ce sa tratam? Exista o serie de medicamente care si-au dovedit utilitatea in fobia sociala: unele antidepresive (inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei), unele benzodiazepine (clonazepamul). Efectul acestora este insa limitat la perioadaadministrarii. Pot fi insa mijloace auxiliare valoroase pentru succesul psihoterapiei.De cele mai multe ori fobia sociala se autointretine si se amplifica, iar uneori se complica si cu alte probleme de sanatate mintala; persoana care nu a reusit sa ridice receptorul in exemplul de mai sus are mari sanse sa isi restranga reteaua de suport social, netezind drumul unei viitoare depresii; cel care nu reuseste sa se relaxeze la petreceri din cauza fobiei sociale va descoperi curand un fals aliat: alcoolul … Teama de straini a fost multa vreme un complexcomportamental util pentru supravietuire. In lumea noastra simpla supravietuire nu mai reprezinta un succes. Iar succesul cere acum nu agilitatea eschivei, ci abilitatea apropierii. Ma intreb cati timizi au descoperit ca au fobie sociala citind aceste rinduri? Dr. Dan Ghenea Medic specialist psihiatrie Centrul Medical Medicover Grozovici Tel.: 212.21.55
