Binecunoscutul zgomot laringian „hic”, adica sughitul, consta intr-o inspiratie brusca terminata subit, ca si cum ar fi impiedicata de ceva. Se poate repeta cu frecventa variata si poate avea intensitati variate. Uneori sughitul este de-abia perceptibil, alteori poate fi insotit de tulburari respiratorii, tulburari de inghitit, regurgitatii, cianoza, insomnii, neliniste.
Mecanismul de producere al sughitului este inspiratia spontana provocata de o contractie brusca a diafragmului cu spasm involuntar si clonic al acestuia. Oprirea subita a inspiratiei cu zgomotul respectiv este cauzata de contractia clonica a glotei si vibratia corzilor vocale sub actiunea curentului de aer care, absorbit brutal, trece vijelios prin orificiul glotic intredeschis.
Excitatia declansatoare se face prin stimulii nervosi de la nivel visceral, periferic (diafragma, stomac, pleure, abdomen), condusi prin nervul frenic sau vag, pe cale umorala (uree, in insuficienta renala), sau prin stimuli care actioneaza direct asupra centrilor nervosi (procese patologice cerebrale).
Cauzele sughitului
Se disting trei cauze principale ale sughitului:
1. cauze locale organice care actioneaza reflex asupra centrilor sughitului:
distensia stomacului prin ingurgitarea rapida, masiva (mese abundente), aerogastrie, aerofagie, aerogastrocolie; ingestie de alimente picante, condimentate, alcool, consum de lichide gazoase, reci sau fierbinti; gastrite, perforatie gastrica, cu peritonita ulcer duodenal, hernie diafragmatica, hernie hiatala; pancreatita, neoplasm pancreatic; afectiuni intestinale (enterite, colite, parazitoze intestinale, ocluzie intestinala); afectiuni ale colecistului; apendicita acuta sau cronica; litiaza renala, infectii urinare; afectiuni ginecologice si sarcina; peritonite, abcese subfrenice; pneumonii de lob inferior, pleurezii, cancer pulmonar; pericardite uscate sau cu lichid; infarct miocardic posterior sau inferior; tumori mediastinale, esofagiene, diverticuli esofagieni, esofagite; emotii;· rar, parul in urechea externa, herpes zoster, varicela, retentia urinara, post anestezie generala.
2. Conditii patologice generale, toxice, infectioase, ce actioneaza asupra sughitului pe cale umorala-sangvina (uremie in insuficienta renala, insuficienta hepatica grava cu fenomene toxice, acidoacidoza diabetica, guta, spasmofilie, alcoolismul acut).
3. Conditii neuropatologice actionand direct asupra centrilor nervosi superiori: encefalie, hidrocefalie, hipertensiune intracraniana, tumori cerebrale, epilepsii, sifilis, afectiuni psihiatrice.
Uneori nu se poate depista o cauza a sughitului. Atunci putem vorbi de sughit nevrotic sau psihogen.
Este important de diferentiat sughitul datorat unei situatii benigne, incidentale, legate de alimentatie (cantitatea, tipul alimentelor sau lichidelor) fata de situatia in care sughitul este doar un simptom initial (in cadrul bolilor acute chirurgicale, neurologice, infectioase sau tumorale).
Tratamentul vizeaza in primul rand cauza. Chiar daca aceasta nu se descopera imediat trebuie facut un tratament simptomatic, pentru ca sughitul pe langa faptul ca este neplacut, jenant, incomod, poate deveni o cauza de prabusire a organismului prin nealimentare, nesomn, neliniste, suferinta.
Metoda de tratament
Mijloacele recomandate de tratament sunt numeroase si se adreseaza in special nervilor frenici si vagi, apoi sistemului nervos. Multe mijloace sunt empirice sau semiempirice, toate incearca sa scurtcircuiteze reflexul de sughit, sa rupa cercul vicios. Faptul ca sunt recomandate atat de multe metode, arata ca niciuna nu are o eficacitate unanima (fiecare reusind in anumite cazuri, esuand in altele). De aceea, este bine sa fie cunoscute cat mai multe pentru a le putea incerca, pe fiecare, la nevoie.
Mijloace simple – empirice:
aspiratie brutala de aer, oprirea prelungita a respiratiei dupa o inspiratie fortata, cu blocarea diafragmului, eventual cu urechile si narile astupate; respiratii profunde, repetate in serie; putin otet sau zahar pe limba; gargara cu apa de la gheata sau cu bautura fierbinte; ingerarea unei mari cantitati de apa, cu inghitituri fortate, repetate, cu trunchiul aplecat inainte; masaj intens, profund in regiunea cervicala, C 3, 4, 5, posterior sau aplicare pe ceafa in aceasta zona de apa rece, gheata; compresia unui glob ocular sau a unui sinus carotidian; excitatie nasala sau faringiana cu o pana sau hartie pentru a provoca stranut; manevre de provocare a vomei; compresie abdominala, epigastrica, direct sau prin flexia genunchilor pe abdomen, aplicari de comprese reci sau calde pe abdomen.
Alte metode de terapie
Metoda cea mai eficienta de tratament este prin stimularea faringelui printr-o sonda introdusa nazal sau bucal, miscata de mai multe ori in sus sau jos, ajungand pana la voma. Medicamentele recomandate sunt si ele numeroase, de exemplu oral-tinctura de valeriana eterata, eter pe zahar, picaturi de zahar, vomitive.
Dintre metodele eroice enumeram: simpla punctie lombara, anestezie generala 30-60 minute, injectie intravenoasa cu metoclopramid, somnoterapie, psihoterapie. ~n caz de rezistenta mare, ca ultime mijloace, pot fi aplicate atacul frenicului prin novocainizare (blocaj prin infiltratie sau alcoolizare sau frenectomie stanga, apoi dreapta).
Evident ca un sughit provocat de o cauza banala trebuie sa cedeze dupa un timp la una din aceste manevre sau medicatiile de mai sus, iar uneori cedeaza spontan. Daca persista sau tinde sa se cronicizeze, denotand astfel o cauza permanenta mai mult sau mai putin grava, atunci gasirea acesteia si inlaturarea sau anihilarea ei devin imperios necesare. {i in aceste cazuri, pentru usurarea episodica a suferintei bolnavului, se pot aplica si mijloacele terapeutice simptomatice mai sus mentionate.
Dr. Garofita Nicolae
Medic primar medicina de familie
SC Garomed SRL
Tel.: 031.809.15.77
E-mail: [email protected]
