Diminuare a oxigenarii si alimentarii fatului in timpul sarcinii sau al nasterii.
Diferite tipuri de suferinta fetala. Suferinta fetala poate fi cronica sau acuta.
Suferinta fetala cronica – Se traduce, in cursul sarcinii, printr-o incetinire a cresterii fatului, putand duce la o intarziere a cresterii intrauterine. Ea este cauzata de un defect calitativ al aporturilor nutritionale, ale carui cauze sunt diverse: boala cardiovasculara sau hipertensiune arteriala a mamei, toxemie gravidica, leziuni ale placentei. O intarziere a cresterii se depisteaza, incepand din luna a 4-a de sarcina, prin masurarea inaltimii uterine si prin masurarea ecografica a anumitor parametri ai fatului. O suferinta fetala importanta obliga uneori la intreruperea sarcinii pentru a salva copilul, atunci cand acesta este viabil.
Suferinta fetala acuta – Se observa de cele mai multe ori in momentul nasterii. Cauzele sale sunt multiple: compresia cordonului, dezlipirea placentei cu constituirea unui hematom retroplacentar, contractii uterine prea apropiate. O suferinta fetala acuta se traduce printr-o modificare a zgomotelor inimii fatului, inregistrate prin monitorizare. Ritmul cardiac se incetineste si poate cobori pana la 60 batai pe minut. Aceste incetiniri se produc in acelasi timp cu contractiile uterine, ori chiar imediat dupa ele. Uneori, lichidul amniotic se coloreaza in verde, fatul eliminand prea devreme meconiul, substanta continuta in intestinul sau. Daca masurarea pH-ului sangvin, facuta in uter, cu ajutorul unei mici incizii practicate in craniul fatului pe cale vaginala, indica o acidoza (pH mai mic de 7,2), suferinta fetala este confirmata. Privarea de oxigen (anoxia), careia ii este supus fatul, poate avea consecinte grave asupra functionarii cerebrale si justifica accelerarea nasterii, uneori prin utilizarea forcepsului la sfarsitul travaliului sau prin recurgerea la o cezariana daca nasterea pe cale naturala urmeaza sa fie prea indelungata.
