Strabism la copii: cauze, simptome, tipuri de strabism, diagnostic și soluții

Strabismul reprezintă o condiție oftalmologică definită prin aliniere anormală a ochilor, în care aceștia nu sunt orientați în aceeași direcție. Practic, un ochi poate fi orientat spre înainte – cum este normal –, iar celălalt este orientat în altă direcție. Din acest motiv, strabismul la copii mai este numit și „ochi încrucișați”. Strabismul la copii este relativ comun, apare în jurul vârstei de 2-3 ani, dar uneori poate fi prezent încă de la naștere (strabism congenital). Netratat, poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării și consolidării funcției vizuale, însă și asupra stimei de sine, imaginii corporale. Tratamentul rapid îmbunătățește șansele de vindecare a afecțiunii.

Termenul de „strabism” este derivat dintr-un cuvânt grecesc care se traduce literal drept „ochi care privesc oblic”. Adesea, ochii strabismici sunt denumiți „ochi încrucișați”. În mod normal, ambii ochi sunt fixați în mod egal asupra aceluiași punct spre care se privește. În caz de strabism la copii, unul sau ambii ochi deviază spre interior sau spre exterior atunci, părând a fi inadecvat aliniați către direcția obiectivului focalizat. Strabismul poate apărea din cauza erorilor specifice de refracție, anomaliilor de fuziune binoculară sau anomaliilor neuromusculare care afectează mușchii oculari. Strabismul la copii se vindecă, în special dacă se intervine cu tratament rapid.

Strabism la copii – cauze și factori de risc

Privitor la întrebarea de ce apare strabismul la copii, cauzele sunt variate și complexe:

Cauze genetice

Există o predispoziție genetică semnificativă pentru strabism la copii. Copiii cu părinți sau rude de gradul I care au avut sau au strabism au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Chiar dacă nu au fost identificate variațiile genetice asociate, acestea anomalii genetice pot afecta atât dezvoltarea, cât și funcționarea corectă a mușchilor oculari. Pe de altă parte, strabismul la copii este des întâlnit în sindroame genetice precum sindromul Down și sindromul Apert-Crouzon.

Anomalii neurologice și musculare

Dezvoltarea anormală a nervilor care controlează mușchii oculare poate fi o cauză de strabism la copii. De obicei, se asociază cu tulburări neurologice cum ar fi paralizia cerebrală.

Defecte de refracție

Defectele necorectate de refracție, cum ar fi hipermetropia (capacitatea redusă de a vedea și de a focaliza obiectele situate în apropierea ochilor), determină copiii să își încordeze ochii pentru a vedea clar. Astfel, se poate ajunge la strabism acomodativ (esotropie acomodativă). Alte tipuri de afecțiuni – cum ar fi cele ale retinei, cataracta congenitală, miopia – influențează, în cele din urmă, și alinierea ochilor, ducând la strabism.

Alți factori de risc asociați

Nașterea prematură, expunerea la toxine în timpul sarcinii (fumatul matern, spre exemplu), dar și traumatismele craniene, sunt factori de risc pentru strabism la copii.

De obicei, strabismul la copii apare atunci când există un defect în controlul musculaturii de la nivelul ochilor, adică celor șase mușchi extraoculari care coordonează mișcarea acestora. Așa cum s-a menționat, disfuncția poate fi congenitală (prezentă încă de la naștere) sau dobândită. La copii, creierul are capacitatea de „a anula” imaginea provenită de la ochiul deviat, în esență pentru a evita diplopia (vederea dublă). Totuși, acest mecanism de compensare poate duce la o altă patologie, numită ambliopie („ochiul leneș”), în care funcția ochiului afectat rămâne redusă chiar și după corectarea aliniamentului inadecvat.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena produsele Rilastil Dermastil. Prima gamă pediatrică, cu omega-3, 6 şi 9, provitamina B5 şi vitamina E, ce protejează filmul hidrolipidic al pielii nou-născuţilor şi copiilor.

Tipuri de strabism la copii

În general, strabismul la copii se clasifică în funcție de direcția de deviație a ochilor. Astfel, pot fi identificate patru tipuri clinice principale:

• esotropia: ochii deviază spre interior, spre nas. Este cel mai frecvent tip de strabism la copii și include forma acomodativă (când copilul încearcă să compenseze un defect de refracție);
• exotropia: ochii deviază spre exterior, spre tâmplă. Uzual, este intermitentă, cu tendința de a se accentua atunci când copilul este obosit;
• hipertropia: ochii deviază în sus, fiind asociată cu disfuncția mușchilor verticali ai ochiului;
• hipotropia: ochii deviază în jos, tot în asociere cu disfuncția mușchilor verticali ai ochiului;
• inciclotropie și exciclotropie: sunt două forme de strabism torsional, totuși mai rare. Ochiul afectat pare a fi „tras” fie spre interior, fie spre exterior.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena produsele Adora. De la pompe de sân și pungi pentru stocarea laptelui matern până la biberoane, tetine, suzete, jucării de dentiție, termometre de baie, sterilizatoare și multe altele. Toate au fost dezvoltate din dorința de a-ți veni în ajutor, încă din primele zile cu cel mic acasă.

În funcție de vârsta de debut, strabismul la copii poate di definit drept „infantil”, în momentul în care deviația ochilor este observată sub vârsta de 6 luni sau „dobândit”, dacă strabismul este observat după vârsta de 6 luni. Strabismul la copii mai poate fi comitant, dacă unghiul tipic de abatere rămâne același în diferite poziții ale privirii, sau incomitant, dacă unghiul de abatere se modificări în funcție de poziția privirii.

Strabism la copii – simptome și manifestări

Chiar dacă strabismul la copii poate apărea la orice vârstă, este frecvent diagnosticat înainte de vârsta de 6 ani, cu incidență maximă în jurul vârstei de 3 ani. De cele mai multe ori părinții vor susține că al lor copil a încrucișat ochii încă de la naștere. Fotografiile de familie sunt utile mai ales pentru a documenta vârsta de debut. Simptomele tipice în caz de strabism la copii includ:

• devierea vizibilă a ochilor, observată frecvent de către părinți. În mod tipic, atunci când un copil privește spre un obiect, ochii săi par deviați în două direcții diferite: spre exterior, spre interior sau pe verticală;
• strabismul necorectat poate duce la ambliopie, copilul având tendința de a închide un ochi (cel afectat) și de a-și înclina capul când focalizează un anumit obiect;
• în cazul defectelor de refracție necorectate, copiii au tendința de a-și miji ochii în momentul în care privesc spre un anumit obiect.

Strabismul la copii poate fi și intermitent, caz în care se asociază cu o sensibilitate crescută mai ales la lumină puternică, din cauza scăderii pragului de fotofobie binoculară. La copiii cu vârsta mai mică de un an, ochii pot părea încrucișați, dar aceasta este o formă falsă de strabism, având tendința de a se corecta de la sine odată cu înaintarea în vârstă.

Diagnosticul de strabism la copii

Diagnosticul de strabism la copii este pus de către medicul oftalmolog. Este esențial ca această afecțiune să fie cât mai rapid diagnosticată, pentru a se reduce riscul de ambliopie și alte diferite complicații. Examenul oftalmologic complet este recomandat pentru toți copiii care manifestă simptome sugestive ale afecțiunii:

• examenul ocular: evaluarea alinierii ochilor, mișcărilor acestora, reacției pupilare, precum și teste de acuitate vizuală, percepție a adâncimii, coordonării dintre ochi;
• teste de refracție: pentru evaluarea hipermetropiei, miopiei sau astigmatismului. Netratate, pot duce în timp la strabism la copii;
• testul de acoperire: folosit pentru a determina tipul de strabism și gradul de deviație. Constă în acoperirea pe rând a ochilor folosindu-se un ocluzor.

Examinarea fundului ochiului (fundoscopia) este esențială pentru a exclude patologii de natură intraoculară, cum ar fi hipoplazia discului optic, cicatricile maculare sau retinoblastomul, care ar putea duce, însă în cazuri rare, la strabism la copii. Investigațiile imagistice în caz de strabism la copii nu sunt esențiale. Ele sunt recomandate îndeosebi în cazul strabismului cu debut brusc la adulți, pentru a exclude AVC-ul, miastenia gravis, mononevrita diabetică. În cazuri deosebit de rare, strabismul la copii este cauzat de o tulburare neurologică primară – hidrocefalie, gliom al nervului optic, meduloblastom, craniofaringiom –, și necesită investigații imagistice.

Tratament și soluții pentru strabism la copii

Tratamentul strabismului la copii depinde de tipul și severitatea afecțiunii, dar se concentrează pe corectarea deviației și prevenirea ambliopiei. Poate include următoarele:

• corectarea erorilor de refracție, în cazul copiilor cu strabism acomodativ. În aceste caz sunt recomandați ochelari pentru strabism la copii, ochelari cu lentile bifocale sau prismatice;
• ocluzia oculară, ochiul sănătos fiind acoperit cu un plasture. În acest caz, ochiul slăbit este practic „forțat” să lucreze mai mult pentru a-și dezvolta și consolida acuitatea.
• uneori se recomandă și exerciții pentru strabism la bebeluși pentru a întări mușchii ochiului și a corecta alinierea inadecvată. Se fac doar la indicațiile unui specialist și includ exerciții de coordonare, percepție a profunzimii și întărire a mușchilor oculari;
• operația de strabism la copii include alternative chirurgicale diferite care implică ajustarea mușchilor ochiului – în funcție de gradul de afectare al acestora – și alinierea corectă. Poate fi necesară o a doua intervenție, în funcție de complexitatea gradului de deviație;
• tratamentul în caz de strabism la copii mai poate implica și injecția cu toxina botulinică de tip A, drept modalitate prin care se provoacă paralizia temporară a mușchiului extraocular, ceea ce ameliorează strabismul. Este o opțiune în caz de strabism intermitent sau paralitic.

foto: shutterstock.com