Aparat electric implantat in eorp, care furnizeaza miocardului (muschiului inimii) impulsuri electrice regulate.
Descriere – Un stimulator cardiac este constituit dintr-o pila (baterie), care genereaza impulsuri, si dintr-un circuit electronic, ce permite emisia si controlul. Aceste impulsuri sunt transmise miocarului prin intermediul unui fir conductor, sau al unei sonde de antrenare, care este introdusa pe cale venoasa pana in cavitatile cardiace drepte. Implantarea este efectuata sub anestezie locala: cutiuta stimulatorului este ingropata intr-un lacas pregatit special. intre pielea toracelui si muschiul mare pectoral, implantarea necesita o spitalizare de cateva zile. Prezenta cutiutei nu antreneaza decat o jena locala minima.
Utilizarea pilelor cu litiu si a miniaturizarii circuitelor electronice permite ca un stimulator sa functioneze mai multi ani.
Rol si indicatii – Stimulatorul cardiac este indicat in orice caz de slabire a cailor de conducere electrica naturale ale inimii.
Tulburarile conductiei cardiace, responsabile de stari de rau si de sincope, necesita, in general, stimulatoare care functioneza la cerere (stimulare sentinela) si nu furnizeaza un impuls decat in caz de deficienta a ritmului cardiac spontan.
Supraveghere – Purtatul unui stimulator cardiac necesita o urmarire medicala de catre un specialist de doua ori pe an.
– Riscul electric rezida in consumarea pilei. Inlocuirea acesteia se face cu pretul unei reinterventii minime.
– Riscul electronic trebuie sa fie ocolit prin evitarea apropierii de orice sursa de curent electromagnetic puternic (imagerie prin rezonanta magnetica, dispozitivele de control din aeroporturi etc.) care ar putea crea interferente.
– Riscul mecanic exista atunci cand are loc o punere sub tensiune a sistemului sonda -cutiuta, prin traumatism direct sau prin miscare de extensie extrema a membrelor superioare, de exemplu.
Sinonim: pacemaker, stimulator artificial.
