Stima de sine este o componenta importanta a identitatii noastre. Definita drept felul in care ne percepem pe noi insine, stima de sine poate fi negativa sau pozitiva, scazuta sau ridicata, in functie de experientele prin care am trecut de-a lungul vietii, inca din copilarie, de modelele cu care am crescut, de valorile pe care le-am integrat si, in mod special, de felul in care le-am interpretat.
Cei mai multi dintre noi au o stima de sine fluctuanta – ridicata ca urmare a reusitelor, scazuta atunci cand asteptarile nu le sunt indeplinite − chiar daca imaginea de baza asupra propriei persoane este mai degraba pozitiva ori negativa. Problemele apar atunci cand traversam perioade lungi, chiar ani, in care stima de sine este preponderent scazuta, intrucat aceasta perceptie negativa ajunge sa genereze o imagine deficitara asupra lumii. In cele din urma, sa aiba un impact negativ covarsitor asupra calitatii vietii.
Cauzele stimei scazute de sine
In general, radacinile stimei scazute de sine se afla in copilarie, perioada in care integram comportamentele celor din jur, pe care le luam ca punct de reper. Atunci cand experientele noastre timpurii sunt preponderent negative, ori o eventuala predispozitie genetica ne determina sa le interpretam ca fiind mai degraba astfel, ajungem sa dezvoltam convingerea ca nu suntem suficient de buni.
Experientele care favorizeaza stima scazuta de sine sunt variate, insa deseori includ:
- Imposibilitatea de a va ridica la nivelul asteptarilor celor din jur (parinti, profesori, prieteni etc.);
- Imposibilitatea de a va ridica la nivelul asteptarilor proprii;
- Pedepse, neglijare, abuzuri frecvente;
- Dezvoltarea intr-un mediu stresant;
- Absenta incurajarilor, afectiunii, interesului din partea celor apropiati;
- Sentimentul lipsei de apartenenta (acasa, la scoala etc.).
Scaderea stimei de sine poate fi o consecinta si a convingerilor negative despre propria persoana dezvoltate la varsta adulta, ca urmare a unui sir lung de experiente nefericite in viata personala si/sau profesionala: relatii abuzive, stres pe termen lung, dificultati materiale, evenimente traumatice (decesul unor persoane dragi etc.) s.a.m.d.
Chiar daca toate convingerile negative pe care le dezvoltam despre noi nu au baze reale, ajungem inevitabil sa le integram in viata si comportamentul nostru. Astfel, nu facem decat sa le validam si mai mult „autenticitatea”. Spre exemplu, daca suntem convinsi ca nu suntem suficient de buni, ne vom comporta ca atare – cu teama, reticenta – si vom evita sa ne asumam riscuri. Pe termen scurt, acest tip de comportament ne protejeaza de suferinta si ne ajuta sa ne simtim in siguranta. Pe termen lung insa, nu face decat sa ne adanceasca parerea deficitara despre noi insine. Mai grav este faptul ca stima scazuta de sine predispune la un cumul de probleme severe, de la anxietate sporita la depresie si adictii – dependenta de tigari, alcool, substante ilicite etc.
Cum combatem stima de sine scazuta
Pentru a combate stima scazuta de sine, este esentiala identificarea acelor convingeri gresite, oricat de vechi ar fi ele, care mentin cercul vicios si nu permit dezvoltarea unei perceptii sanatoase asupra propriei persoane. Terapia cognitiv-comportamentala este una dintre solutii, intrucat scopul sau este intocmai identificarea tiparelor deficitare si inlocuirea lor cu unele sanatoase.
Acest tip de terapie incurajeaza incercarea unor moduri noi de abordare a situatiilor care va pun probleme si observarea efectului pe care il au asupra imaginii de sine. Mai concret, in cadrul terapiei puteti invata sa combateti gandirea critica la adresa propriei persoane; sa inlocuiti perceptia gresita asupra capacitatilor proprii cu una adecvata, bazata pe calitati, abilitati concrete, demonstrate; sa va schimbati obiceiurile care va alimenteaza imaginea negativa de sine cu unele sanatoase, productive.
Tot pentru a va creste stima de sine este important sa va inconjurati de oameni pozitivi, care va apreciaza, si sa limitati interactiunea cu aceia care, prin vorbele si actiunile lor, va saboteaza increderea in fortele proprii. De asemenea, utila se va dovedi si asertivitatea – capacitatea de a spune „nu” si de a le respecta celorlalti nevoile si parerile, dar de a pretinde aceeasi atitudine si din partea lor, referitor la nevoile si parerile dumneavoastra.
Nu in ultimul rand, chiar daca va este teama sa incercati lucruri noi, asumati-va, treptat, riscuri. Stabiliti-va teluri de atins – cum ar fi sa invatati sa inotati ori sa va inscrieti la cursuri de dans − dupa care indepliniti-le si bucurati-va de efectul pozitiv pe care aceste realizari le vor avea asupra stimei dumneavoastra de sine.
Dana Saporan
