„Cand am aflat ca sunt sterila, m-am simtit de parca m-ar fi lovit un camion”, este marturisirea unei femei care se confrunta cu sterilitatea si cu noianul de intrebari: De ce eu? Cu ce am gresit? De ce sunt pedepsita? Am sa pot auzi vreodata cuvantul „mama”?
Sentimentul de esec, de neputinta in fata sterilitatii este coplesitor. La aflarea unei astfel de vesti urmeaza o avalansa de sentimente: furie, frustrare, negare, gelozie, anxietate, frica, stres, vulnerabilitate, dezamagire, deznadejde, culpabilitate, reprimare.
Cel mai important efect al sterilitatii este resimtit in plan psihologic
In termeni medicali, sterilitatea se refera la incapacitatea de a procrea, de a concepe un copil. Diagnosticul de sterilitate se stabileste doar in urma unui set de analize realizat de un medic de specialitate. Atat cauzele, cat si efectele sterilitatii pot fi multiple. Unele dintre cele mai importante efecte, demne de mentionat, sunt efectele psihologice. Un astfel de diagnostic afecteaza in mod negativ armonia vietii de cuplu. Astfel, cei doi parteneri se vor confrunta cu sentimente de negare, furie, anxietate, frustrare, nesiguranta si chiar depresie.
Care sunt cauzele sterilitatii?
Cauzele sterilitatii pot fi diverse.
- In cazul barbatilor, sterilitatea poate fi provocata de anumite disfunctii ale hipofizei si hipotalamusului, disfunctii ale glandei tiroide, ale glandelor suprarenale, obezitate, diabet, infectii ale aparatului genital netratate sau tratate necorespunzator, organe sexuale nedezvoltate sau imbatranite prematur, boli ale copilariei netratate corespunzator (oreion), diverse traume in zona genitala, impotenta, ejaculare precoce, consmul excesiv de alcool si droguri.
- In cazul femeilor, cauzele se refera la afectiuni autoimune, diabet, obezitate, disfunctii ale glandei tiroide, ale ovarelor sau ale glandelor suprarenale, afectiuni ale aparatului genital (endometrioza, fibrom, ovare polichistice, uter fibromatos), malformatii uterine, infectii netratate corespunzator, complicatii aparute in urma unui avort, tratamente necorespunzatoare cu hormoni de sinteza.
Statisticile arata ca in 70-80% dintre cazurile de sterilitate in cuplu, infertilitatea apare la femei, in timp ce doar in 20% dintre cazuri avem de-a face cu sterilitate masculina.
Sterilitatea, o problema grava atat pentru femei, cat si pentru barbati
Sterilitatea afecteaza intr-o masura extrem de mare imaginea de sine. Dupa un astfel de diagnostic, atat barbatii, cat si femeile afirma ca se simt incompleti. Mai mult, privesc acest lucru ca pe o pedeapsa, ca urmare a unui rau facut. Studii efectuate in domeniu au scos la iveala faptul ca femeile sterile sufera de o depresie mult mai profunda decat cele carora li s-a pus diagnosticul de cancer. O posibila explicatie ar fi faptul ca, la un moment dat, fiecare a luat in calcul posibilitatea de a suferi de o boala, chiar incurabila, cum este cancerul, dar probabil nu s-a gandit ca ar putea fi steril. Multe dintre femei apeleaza la contraceptive, deoarece nu isi doresc o sarcina decat mai tarziu, fara a realiza si testele de fertilitate inainte. Aceasta poate din cauza ca privesc sterilitatea ca ceva impotriva firii.
Cercetarile efectuate in randul femeilor care se confrunta cu sterilitatea au aratat ca 77% dintre ele sufera de depresie, 72% de furie si 56% de anxietate.
Izolarea are consecinte grave in plan profesional si personal
Sterilitatea rapeste dreptul de a decide asupra vietii de familie si felului in care cineva ar fi putut alege modul in care sa arate viitorul sau. Mai mult, sterilitatea ajunge sa controleze felul in care ne organizam viata. Persoanele sterile nu se vor mai simti confortabil in prezenta familiilor sau prietenilor care au copii si vor alege sa se izoleze, fapt ce le va afecta viata sociala. Multi prefera sa se cufunde in munca, neglijand viata personala. Astfel, ajung sa divorteze sau sa se desparta de partener.
Recunoasterea si acceptarea sterilitatii, primul pas
Este foarte adevarat ca tratamentul sterilitatii este determinat de cauzele care au dus la aceasta problema, dar este foarte importat, ca prim pas, acceptarea si intelegerea faptului ca sterilitatea este mai frecvent intalnita decat se crede si ca nu este vina nimanui. Pentru aceasta, persoana in cauza are nevoie de ajutor psihologic specializat. Izolarea, reprimarea si negarea problemei nu vor duce decat la agravarea starii emotionale.
O metoda eficienta de a depasi acest moment este discutarea problemei si cu alte cupluri sau persoane aflate in aceeasi situatie. Mai mult, pentru reusita tratamentului medical, se recomanda sustinerea psihologica a cuplului.
Loredana Ionascu,
Psiholog clinician,
