„Liceenii”, „Veta”, „Găseşte-mi loc în inima ta” sau Sala Palatului de Crăciun? Ce vă duce cu gândul la Ştefan Bănică sau invers, când auziţi numele artistului, ce vă vine prima dată în minte? Iată ce spune despre concertele din 7 şi 8 decembrie, de la Sala Palatului, despre X Factor, probleme de sănătate şi nu numai.
Se află de 40 de ani în lumina reflectoarelor, a susţinut mii de concerte şi a ajuns la al 21-lea an de Sala Palatului, cu un record de 7 concerte consecutive de Crăciun „sold out” în 2008. Pornite cu un decor simplu, teatral, cu câteva pânze, în peste 20 de ani au ajuns la sute de metri pătraţi de ecrane de led, lumini şi efecte speciale, intrări spectaculoase pe scenă şi nu numai. Pe lângă evoluţia ce ţine de partea tehnică, artistul crede că succesul spectacolelor se datorează şi echipei sale, care în proporţie de 90% este aceeaşi din 2002.
Credeai că vor deveni o tradiţie de Crăciun spectacolele tale de la Sala Palatului?
Mi-am dorit de la început ca acest concert de Crăciun să devină o tradiţie, dar asta nu însemnă că aveam vreo certitudine. Însă cererea de bilete creştea an de an şi, uite aşa, de la un concert am ajuns la două, trei… pâna la 7 concerte consecutive, unde am avut un flux de 30.000 de spectatori. Un record în România pentru un artist român sau străin, care a concertat în istoria Sălii Palatului.
Cum ai reuşit să le transformi în tradiţie şi să eviţi monotonia?
Concertul meu de Crăciun nu e un concert de colinde, ci un show în care sunt incluse şi cântece specifice Crăciunului, care aduc atmosfera sărbătorii, dar şi momente în care lumea cântă şi dansează la unison cu noi, cei de pe scenă. Nici un an nu seamănă cu celălalt. De-a lungul timpului am lansat vreo 5 albume de autor şi multe piese de pe aceste albume au fost cântate în premieră în concertele de Crăciun. Iar unele dintre ele au devenit „obligatorii”, publicul cerându-le de fiecare dată. Dar, pe lângă acestea, în fiecare an am venit cu cântece şi idei noi, dar şi cu alţi invitaţi.
Toate astea te scot din rutină. Mai mult decât atat, am învăţat să preţuiesc prezentul şi satisfacţia mare pe care o am după concerte când aud comentariile celor prezenţi la spectacol: „anul asta a fost cel mai tare!”. Şi asta am auzit în fiecare an. Şi, nu în ultimul rând, este plăcerea mea de a mă întâlni cu publicul, plăcere care a rămas aceeaşi, la fel de mare, lucru pe care cred că oamenii îl simt din partea mea.
Telespectatorii Antenei 1 te vor revedea în curând la X factor. Cu ce vine nou al 8-lea sezon pentru tine?
În primul rând cu dorinţa de a găsi concurenţi talentaţi, pe care spectatorul să-i vadă din stadiul audiţiilor, apoi evoluţia lor pe parcursul etapelor până în finală. S-au schimbat multe, o parte din juriu, o parte din echipa de creaţie şi producţie din spatele show-ului, echipa care va veni cu idei noi. Pe mine mă interesează să întâlnesc oameni pasionaţi, implicaţi în muzică şi cât mai autentici. Iar eu să le pun la dispoziţie, atunci când e nevoie, experienţa mea artistică.
Cum te înţelegi cu ceilalţi juraţi?
Cu Delia sunt împreună de 8 sezoane la X Factor, cu Marius Moga am lucrat în muzică, dar nu în televiziune, iar cu Puya lucrez pentru prima data. Sper să facem o echipă bună împreună într-un show unde concurentul este în prim plan, iar rolul nostru este să-l îndrumăm.
Ce le pregăteşti iubitorilor de teatru? În ce spectacole te pot vedea în perioada următoare?
Joc în continuare la Teatrul de Comedie în spectacolul „La Pulce”, după Georges Feydeau, în regia lui Horaţiu Malaele, unde am rol dublu, fac două personaje. E o comedie care se joacă cu sălile pline, la care vă aştept cu drag. În proiect este o piesă nouă, la care încep repetiţiile din ianuarie, o să aveţi o mare surpriză, cu o distribuţie şi o poveste extrem de interesante. Premiera ar trebui să aibă loc în luna mai.
Dacă excludem muzica şi actoria, ce crezi că ai moştenit de la părinţii tăi? Dar copiii tăi de la tine?
Dorinţa de a duce lucrurile până la capăt, de a-i ajuta pe ceilalţi, de a fi modest, dar, în acelaşi timp, conştient de calităţile mele. Şi de a crede în visele mele. Iar ei amândoi m-au sprijinit în toate lucrurile astea. Asta încerc să-i fac şi pe copiii mei să înţeleagă şi le explic că fiecare are propriul lui drum şi că devin responsabili pentru alegerile lor. Radu Ştefan, băiatul meu cel mare, şi-a găsit drumul şi asta mă bucură foarte tare. Violeta este în ultimul an de liceu şi se pregăteşte pentru facultate, are o capacitate de muncă fantastică şi o dorinţă de a reuşi ieşită din comun. Iar Alexandru cel mic a început să meargă la şcoală. Sunt un tată mândru şi împlinit, datorită lor.
Te naşti cu talent sau devii talentat prin muncă multă?
Talentul se educă prin muncă! Asta sună ca o lozincă. Dar e adevărat, cu toate astea mai întâi trebuie te naşti cu el, ca altfel nu ai ce educa. Cred cu convingere în educare şi perfecţionare.
Cât suntem moştenire şi cât efort personal?
Moştenirea nu-ţi dă performanţe, trebuie să lucrezi singur (de aia le spun copiilor mei că fiecare are drumul lui) şi să-ţi propui unde vrei să ajungi. Asta nu înseamnă că dacă părintele tău a reprezentat ceva într-un domeniu, moştenirea genetică îţi conferă siguranţa că vei fi şi tu la fel, mai ales în acelasi domeniu. Dar există şi cazuri în care influenţa părinţilor a dus la o continuitate în aceeaşi meserie. Cum e şi cazul la noi în familie. Suntem trei generaţii de actori: bunic – fiu – nepot.
Sfârşitul de an este perioada în care, de multe ori, tragem linie şi ne facem un bilanţ. Cum a fost pentru Ştefan Bănică 2024?
A fost un an plin, atât profesional, cât şi în plan personal. Am avut multe concerte, am compus câteva cântece noi, unul dintre ele fiind în duet cu Loredana Groza, se numeşte „Ţine-mă de mână”. Un alt cântec îl vom lansa în premieră în concertele de Crăciun. Probabil urmează o nouă colaborare cu Emilia Popescu la sfârşitul anului, pentru televiziune, pregătirile pentru concertele de la Sala Palatului, filmări pentru X Factor şi binemeritatul Crăciun alături de familia mea pe 24 decembrie la noi acasă.
Să extindem puţin discuţia, dacă e să faci un bilanţ personal şi profesional, care nu ţine cont de un an anume, care sunt capitolele la care ieşi pe plus? Ce ai fi preferat să faci altfel?
Eu încerc, aşa cum am mai spus, să trăiesc în prezent. Odată cu vârsta înţeleg lucrul ăsta din ce în ce mai bine. Apoi urmează intensitatea cu care trăieşti în prezent. Aşa că ce aş fi putut schimba în profesie sau în plan personal sau să fac altfel, nu mai contează. Cred că e important să înveţi din greşelile trecutului şi să încerci să nu le mai repeţi.
Ce faci pentru sănătatea ta?
Vreau să mă bucur de viaţă. Şi atunci, dacă eşti conştient de lucrul ăsta şi reuşeşti să păstrezi un echilibru în viaţa ta, ai mai multe şanse să fii sănătos şi la minte şi la trup.
Ce înseamnă pentru tine un stil de viaţă sănătos?
Să ai măsură şi să înţelegi ce-ţi face bine şi ce nu. Şi cel mai important, după ce înţelegi, e să şi accepţi.
Care sunt analizele şi controalele medicale pe care le faci în mod regulat?
Analizele anuale de sânge, monitorizarea organelor vitale şi igiena dentară.
Cum te menţii în formă? Care este sursa energiei tale?
Încerc să mănânc sănătos, fac mişcare şi cel mai important ca sursă de energie, în afară de familia mea, este că îmi place ceea ce fac. Nu m-am dus niciodată la teatru, la concerte sau la filmări ca la un serviciu.
Când situaţia devine stresantă, cum reuşeşti să-ţi menţii echilibrul?
Probabil că am avut momentele mele de depresie, pe care nu le-am conştientizat. Dar, fiind o „balanţă” veritabilă, am tendiţa de a mă echilibra. Viaţa nu te întreabă ce vrei să faci şi fiecare vârstă cred că are avantajele ei. Răspunsul la întrebarea ta cu „panta alunecoasă” este să încerci să gândeşti pozitiv şi, cum spuneam mai sus, ţine de priorităţile pe care ţi le fixezi. Noi alegem cum să fim, nimeni altcineva.
Ţii minte un Crăciun anume? Ce-l face memorabil?
Da. Ningea, am auzit bătai în uşă, m-am dus să deschid şi era chiar Moş Crăciun! Eu aveam 5 ani şi stăteam faţă în faţă cu Moşu’! Era incredibil. Mai târziu, după mulţi ani, am aflat că Moşu’ era tanti Caterina, matuşa mea, deghizată în Moş Crăciun. Dar senzaţia şi bucuria pe care le-am trăit în acel moment şi amintirea pe care o port în sufletul meu nu pot fi descrise în cuvinte.
Ai anumite obiceiuri pe care le respecţi?
Am fost învăţat că această Sărbătoare se pretrece în familie. Aşa că nu am lipsit niciodată de acasă pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului. Şi aşa i-am învăţat şi pe copiii mei.
Cum e mai frumos Crăciunul, atunci cand eşti copil sau trăit ca părinte?
Sunt două ipostaze total diferite, dar ambele sunt foarte frumoase. Când eşti părinte, există grija şi bucuria de a-ţi vedea copiii fericiţi, dar există, în acelaşi timp, şi copilul din tine, care se bucură de această sărbatoare.
Un gând pentru cititorii noştri.
Să fiţi sănătoşi, să vă bucuraţi de cei dragi şi, cum spun la finalul concertelor mele, fiţi liberi la suflet şi la minte, trăiţi cum vreţi şi cu cine vreţi. Sărbători fericite!
