Steatoza hepatică este o afecţiune din ce în ce mai întâlnită în întreaga lume, în special în ţările dezvoltate, în care populaţia adoptă o alimentaţie de tip „vestic” şi un stil de viaţă modern. După unele studii, steatoza sau „ficatul gras” este cea mai comună boală de ficat, afectând aproximativ un sfert din populatie.
Deşi trebuie să ţinem cont de faptul că aceste studii au fost efectuate în zone dezvoltate (SUA, Australia, Europa), se estimează că prevalenţa steatozei hepatice va creşte până la 35-40% din populaţie până în 2030.
Steatoza hepatică, principalele cauze
În mod normal, în celulele din ficat denumite hepatocite este depozitată puţină grăsime; dar acumularea excesivă a acesteia (peste 5% din greutatea ficatului) defineşte steatoza hepatică sau ficatul gras.
Această afecţiune are două cauze principale:
Consumul de alcool în exces – mai mult de 30 de grame de alcool etilic pe zi în cazul bărbaţilor şi 20 de grame în cazul femeilor.
Stilul de viaţă – steatoza hepatică este considerată manifestarea hepatică a sindromului metabolic (definit prin prezenţa obezităţii, insulinorezistenţei, dislipidemiei, hiperglicemiei şi hipertensiunii arteriale).
Ficatul gras este prezent la 70% din persoanele supraponderale, la 70% din persoanele cu diabet zaharat tip 2 şi la peste 80% din persoanele obeze. Scăderea activităţii fizice şi aportul crescut de calorii (provenite din sucuri, alimente procesate, carne în exces, alimente bogate în zahăr şi grăsimi) sunt principala cauză a creşterii cazurilor de steatoză din ultimele decade.
Alte cauze mai rare pentru steatoza hepatică sunt unele infecţii cronice (cu virusul hepatic B sau C); unele boli metabolice (boala Wilson); şi unele medicamente (glucocorticoizii, antiinflamatoarele nonsteroidiene, amiodarona, metotrexatul, tamoxifenul, unele antidepresive).
Simptomele steatozei hepatice
În marea majoritate a cazurilor, această boală nu cauzează niciun simptom şi este depistată în urma unor investigaţii (analize de sânge, ecografie abdominală, şi, mai rar, biopsia hepatică sau testul Fibroscan).
Cât de gravă este steatoza hepatică?
Steatoza hepatică este clasificată în funcţie de procentul de grăsime din hepatocite astfel:
- gradul 1 (uşoară) – între 5 şi 33% grăsime;
- gradul 2 (moderată) – între 34 şi 66% grăsime;
- gradul 3 (severă) – peste 66% grăsime.
Steatoza hepatică uşoară este o afecţiune reversibilă, care poate fi corectată prin modificări ale stilului de viaţă şi adoptarea unei alimentaţii sănătoase; dar excesul de grăsime din ficat este un factor de risc pentru progresia bolii. Cu alte cuvinte, dacă procentul de grăsime este mai mare, şansele de vindecare sunt mai mici.
Dacă este neglijată, steatoza hepatică poate progresa către steatohepatită, ciroza hepatică şi carcinom hepatocelular. În prezent, aceasta boală este a doua indicaţie pentru transplant hepatic după ciroza hepatică (alcoolică sau virală); dar acest lucru începe să se schimbe. În rândul femeilor, steatoza ocupă deja primul loc în aceasta „competiţie”, şi este de aşteptat să ajungă pe acelaşi loc şi în rândul bărbaţilor.
Tratament steatoză hepatică
Din păcate nu există niciun medicament aprobat pentru tratamentul acestei afecţiuni. Singura metodă prin care puteţi preveni sau chiar vindeca steatoza hepatică este evitarea sedentarismului şi adoptarea unei alimentaţii sănătoase, bazată pe legume şi fructe şi săracă în zahăr, alimente procesate şi grăsimi de origine animală.
